INTRODUCERE
Categoria de putere, în mod deosebit cea de putere politic?, a
constituit ?i constituie obiectul de cercetare a tuturor disciplinelor
teoretice cu caracter politic. Dreptul constitu?ional ca ?tiin?? politic?
?i juridic? în acela?i timp, nu numai c? nu poate ocoli, dar nici nu poate
fi imaginat f?r? acest mare capitol referitor la puterea politic? la modul
în care aceasta ia na?tere ?i se realizeaz? potrivit dispozi?iilor
normative ?i a tradi?iilor unui popor, ale unei societ??i. Numai c? aceast?
?tiin?? nu cerceteaz? întreaga problematic? a statului, a puterii politice
în general. Foarte multe probleme referitoare la stat sunt analizate de
alte ramuri ale ?tiin?elor politice, precum teoria general? a statului,
istoria ideilor politice, filosofia politic?, sociologia politic? etc.
În aceast? lucrare ne-am propus ca obiectiv clarificarea
conceptelor de putere politic? statal?, a elementelor ?i func?iilor sale, a
structurii de stat ?i formele de guvernare, a organiz?rii conducerii
societ??ii potrivit principiilor separa?iei puterilor în stat ?i a analizei
cât mai complete a modului de organizare ?i realizare a puterii într-un
anume stat.
No?iunea de putere
În sens sociologic ?i aparent tautologic, puterea desemneaz?
ansamblul sau sistemul rela?iilor de putere constituite într-o societate
istorice?te determinat?, exprimând autoritatea pe care un individ sau un
grup de indivizi o are asupra altora pentru realizarea unui scop comun,
asumat de membrii colectivit??ii sau impus acestora de c?tre cei care
exercit? puterea.1
Aceast? defini?ie implic? urm?toarele preciz?ri:
a) Puterea nu este o simpl? posibilitate a omului în raport cu
lumea exterioar? lui, ea nu este o simpl? rela?ie între om ?i
om, între om ?i un obiect sau fenomen. O astfel de rela?ie poate
exprima, cel mult, putin?a omului de a întreprinde ceva în
ambian?a sa, nu îns? autoritatea lui în raport cu al?ii;
b) Autoritatea exprim? atât ideea de for??, puterea de a comanda,
de a dispune ?i de a impune, cât ?i cadrul institu?ional prin
care aceast? idee se materializeaz?, se obiectiveaz?;
c) Puterea este un fenomen rela?ional: dezv?luirea esen?ei puterii
nu este posibil? dac? facem abstrac?ie de subiectul puterii (
guvernan?ii ), de obiectul ei ( guverna?ii ) ?i de mijloacele
sau metodele întrebuin?ate pentru realizarea puterii, adic? de
raportul existen?ei între constrângere ?i convingere. A?adar,
puterea este o for?? care preexist? formelor de manifestare, ea
este o energie social? în stare latent?. “ Sesizarea ” puterii
?i a esen?ei ei devin posibile numai ca urmare a exterioriz?rii
acesteia într-un cadru rela?ional;
d) Scopul puterii poate fi deliberat, asumat de c?tre cei asupra
c?rora se exercit? puterea sau dimpotriv?, unul impus, resim?it
ca presiune exterioar?, ca form? alienat? a idealului social.
Dup? caz, scopul puterii asigur? stabilitatea raportului dintre
guvernan?i ?i guverna?i sau, dimpotriv?, determin? sau între?ine
tensionarea lui. În fine, explic? mijloacele la care recurge
puterea pentru a se înf?ptui. El explic?, de asemenea, starea
existent? în interiorul societ??ii: complementaritatea dintre
putere ?i voin?a grupului sau neutralismul lor static ?i
poten?ial exploziv:
În general prin conceptul de putere se desemneaz? capacitatea de a
impune propria voin?? ori de a o exercita fa?? de al?ii.
Ca raport de domina?ie puterea se institu?ionalizeaz? mai întâi în
familie (pater familias), într-o institu?ie ori organiza?ie (consilii de
administra?ie), în ?coal? (profesorul), în societate (autorit??ile puterii
statale parlament-guvern etc.).
A?adar puterea este mijlocul prin care se men?ine ordinea,
intervine pentru a respecta propor?iile sociale, pentru asigurarea “binelui
comun”.
Iat? de ce Alexandru Vl?hu?? în “Gânduri” scria c? “adev?rata
m?sur? dup? care se judec? orice putere: cât bine a adus pe lume, nu cât
zgomot a f?cut”.
Din punctul nostru de vedere, intereseaz? puterea la nivelul
macrosocial, acea putere care, în exercitarea ei, se întemeiaz? pe
identificarea realit??ilor, cunoa?terea ?i promovarea unor valori ?i
ajutorul cet??enilor care o accept? ?i recunosc în vederea asigur?rii
interesului general.
În concep?ia profesorului I. Deleanu “ puterea desemneaz? ansamblul
s?u, sistemul rela?iilor de putere constituie într-o societate istorice?te
determinat?, exprimând autoritatea pe care un individ sau un grup de
indivizi o are asupra altora pentru realizarea unui scop comun, asumat de
membrii colectivit??ii sau impus acestora de c?tre cei care exercit?
puterea ”.
Cunoscutul autor francez G. Burdeau, prezenta puterea ca fiind “o
for?? în serviciul unei idei, o for?? n?scut? din con?tiin?a social?,
destinat? s? conduc? grupul în c?utarea “binelui comun” ?i capabil?, la
nevoie, de a impune membrilor atitudinea pe care ea o comand?”.
Profesorul I. Deleanu surprinde urm?toarele aspecte legate de
putere:
a) Puterea reprezint? nu numai “ideea de for??, puterea de a
comanda, de a dispune ?i de a impune”, dar ?i “cadrul
institu?ional prin care aceast? idee se materializeaz?”;
b) Puterea se exercit? pentru realizarea unui scop comun ori
pentru exercitarea unuia impus de guvernan?i. Scopul
puterii a?adar, determin?, ori statornicia rela?iei
guvernan?i-guverna?i sau dimpotriv?, încordarea ori
amplificarea acestuia. În func?ie de raportul în care se
afl? subiec?ii puterii se explic? ?i mijloacele folosite
pentru exercitarea ei;
c) Aspectul social al puterii este determinat de faptul c?
puterea se exercit? numai în cadrul rela?iilor sociale “în
lipsa puterii societatea este un corp inert, ea este
incapabil? s?-?i satisfac? ra?iunea de a fi”, puterea este
deci “o condi?ie a ordinii sociale ?i a apropierii
idealului comun, libertatea ?i binele nu sunt posibile
decât într-o asemenea ordine”.
No?iune de putere politic?
Orice fapt social poate dobândi semnifica?ie politic?. Fenomenul
politic este o calitate care poate fi ata?at oric?rui fapt social, dac?
înl?untrul universului social dat acel fapt poate fi interpretat ca fiind
politic. Aceasta nu înseamn?, bineîn?eles, c? totul este de domeniul
politicului; înseamn?, îns?, c? totul este susceptibil de politizare.
Calitatea politic? este deci acea dimensiune care se ata?eaz? oric?ror
fapte, acte sau situa?ii în m?sura în care prin aceasta, se exprim?
existen?a unui grup uman, rela?iile de autoritate ?i de conformitate
stabilite în vederea unui scop comun.
Nu exist? fapte sociale politice prin ele însele, independent deci
de aprecierea lor ca atare. Exist? îns? fapte politice “oficializate”
întrucât sunt s?vâr?ite într-un cadru institu?ionalizat (de exemplu
alegerea sau revocarea deputa?ilor, investirea guvernului de c?tre
parlament, dizolvarea parlamentului de c?tre Pre?edintele Republicii,
suspendare din func?ie a Pre?edintelui Republicii de c?tre parlament).
A?a cum am ar?tat anterior, puterea este caracteristic? oric?rei
colectivit??i umane. Rolul ei în societate este argumentat prin lipsa
conformit??ii tuturor membrilor s?i fa?? de reguli ?i legi. Puterea este
cea care orienteaz? societatea spre anumite scopuri, dirijeaz? ?i men?ine
starea de func?ionare a societ??ii. Deci, puterea politic? apare “când
comunitatea uman? devine societate, când cei care o alc?tuiesc au
con?tiin?a de apartenen?? la acea colectivitate”.
Procesul con?tiin?ei sociale a fost, fire?te, îndelungat ?i extrem
de anevoios. El s-a aflat mereu sub presiunea unei multitudini de factori
materiali ?i spirituali, interac?ionând spre producerea aceluia?i rezultat:
formarea con?tiin?ei.
Încercarea de reduc?iune sau feti?izare a unora dintre factorii
care au declan?at ?i între?inut procesul acestei deveniri, nu poate decât
fi expresia unei m?rginiri deliberate sau accidentale.
A?adar, puterea ?i societatea apar împreun?, pentru c? “f?r?
puterea politic?”, f?r? acea for?? de impulsie care genereaz? mi?carea în
scopul c?reia e angajat organismul social, societatea e un corp inert
aproape de declinul ei”. (G. Burdeau).2
Potrivit aceluia?i reputat autor francez formele puterii sunt
clasificate în forme “preetatice” ?i forme “etatice”.
Puterea apar?ine în cadrul formelor preetatice, grupului, o putere
difuz?, ori ?efului sau unui grup minoritar (“puterea individualizat?”),
?inând seama de calit??ile sau meritele “?efului” de tradi?ii sau obiceiuri
etc. totdeauna îns? temeiul obiectiv al puterii preetatice, indiferent de
forma acesteia, r?mâne existen?a comunitar? ?i confruntarea comunit??ii cu
mediul ambiant. Sacralizarea ?i încercarea de legitimare a puterii,
deta?area ei de func?iile generale ale colectivit??ii, marcheaz? începutul
cristaliz?rii puterii ?i al alien?rii acesteia. Statul înc? nu fusese
“inventat”. necesitatea lui devenise stringent?. Autoritatea puterii nu se
mai putea sprijini pe credin?e sau cutume. Era necesar un cadru
institu?ionalizat care, pe de-o parte, s? legitimeze puterea iar pe de alt?
parte s?-i asigure realizarea ?i eficacitatea. Ansamblul articulat a?
institu?iilor ?i regulilor constituite în acest scop desemneaz? statul, iar
puterea astfel institu?ionalizat? este o putere etatic? – puterea de stat.
Statul este un concept ?i o realitate, de?i, cum spunea Kelsen, “ca unitate
nu poate fi v?zut, nici auzit, nici pip?it”. Paradoxal, statul este o
institu?ie detestabil?, dar ?i indispensabil?. Necesitatea statului se
resimte atunci când el nu exist?.
Deci cristalizarea puterii, exercitarea ei ca form? normal? de
organizare a colectivit??ilor stabilite pe un teritoriu, acea putere
suveran? considerat? c? reprezint? colectivitatea, apare odat? cu statul.
Teoriile cu privire la legitimitatea puterii au fost variate,
func?ie ?i de interesul urm?rit de sus?in?torii lor. Vom evoca ?i noi
succint aceste terorii.
Desigur c? originea divin? a puterii a ap?rut pentru a justifica
imposibilitatea în?elegerii ?i argument?rii puterii. De?in?torii puterii
era Dumnezeu, împ?ratul Japoniei fiind numit “ fiul Soarelui ”.
Teoria patriarhal? justific? existen?a statului din familie, în
timp ce teoria patrimonial? sus?ine c? statul a luat fiin?? din dreptul de
proprietate asupra p?mântului.
Teoria contractualist?, sus?inut? mai ales de J.J. Russeau, T.
Hobbes ?i J. Locke motiveaz? existen?a statului ?i a puterii sale printr-un
“pact de nesupunere” a celor mul?i fa?? de rege, care le garanteaz? un
minim de libertate.
Teoria violen?ei sus?ine c? statul este rezultatul unui impuls din
afar?, al “cultului for?ei” ?i al “spa?iului vital”.
Teoria juridic? a statului-na?iune” sus?ine c? statul este
personificarea juridic? a unei na?iuni.
Sus?in?torii acestei teorii (Einstein, Carre de Malberg, Jellinek,
Laband) re?in diferi?i factori pentru definirea unei na?iuni. Astfel,
concep?ia german? insist? pe factorii materiali ?i spirituali, concep?ia
francez? re?ine elementele subiective (sentimentele spirituale ce leag?
membrii colectivit??ii, dorin?a de a tr?i împreun?).
Aceast? teorie a fost infirmat? de realitatea istoric?. În Italia
?i Germania na?iunea a precedat formarea statului, iar în SUA statul a luat
fiin?? înaintea na?iunii.
Marx a f?cut critica Statului, definit ca “domnie a competen?ei” ?i
care “realizeaz? interesul general dincolo de contradic?iile sistemului
nevoilor, transformând individul în cet??ean”. Statul este de fapt “un
produs al clasei dominante economic ?i care justific? domina?ia prin
autoritatea legilor ?i a sistemului politic – (“critica filozofiei
dreptului” – a lui Hegel).
Se confund? astfel statul cu realitatea sa istoric?, statul cu
puterea politic? ori guvernamental?, ignorându-se eforturile f?cute de J.J.
Russeau pentru a defini politic natura regimului democratic”.
Teoria sociologic? sus?inut? de Jean Duguit, afirm? c? de fapt
statul “este un fapt istoric, grupul impunându-?i voin?a sa celorlal?i
membri ai societ??ii”. Se reliefeaz? astfel în prim plan “puterea material?
a statului”, “for?a sa irezistibil? de constrângere”.
În leg?tur? cu caracterul puterii de stat (ale puterii publice)
opiniile sunt variate, o deosebire esen?ial? relevându-se între cele
marxiste ?i cele nemarxiste. Dar dup? cum vom vedea, unele tr?s?turi sunt
re?inute de ambele categorii de doctrine, cum este, de exemplu, caracterul
politic (pentru aceasta fiind folosite acelea?i argumente sau argumente
deosebite), iar altele sunt remarcate fie numai în doctrina occidental?
nemarxist? (?i sunt re?inute pentru democra?iile de aici), fie numai de
cea marxist?. Caracterele puterii de stat re?inute de majoritatea
speciali?tilor marxi?ti ?i nemarxi?ti sunt:
1. Politic
2. Putere investit? cu for?? de constrângere material?;
3. Organizat
4. Suveranitate
La aceasta marxi?tii adaug? caracterul unitar, iar unii autori
occidentali enum?r? ?i alte caractere, precum:
1. Caracterul civil;
2. Caracterul temporar;
3. Putere de superpozi?ie ?i de centralizare.
Juri?tii marxi?ti re?in unele caractere care - zic ei – sunt
întrunite numai de puterile statale ?i anume:
1. Democratic;
2. Creator;
3. Progresist.
Puterea de stat este o putere politic?
Este o caracteristic? a puterii de stat argumentat? în mod diferit
în gândirea marxist? fa?? de cea nemarxist?. Pentru Marx ?i discipolii s?i,
esen?a politicii trebuie c?utat? în lupta de clas?, în doctrina lor baza
economic? a societ??ii determinând întreaga suprastructur?, deci, ?i
puterea de stat, care este o putere de clas?, apar?in?toare aceleia care,
fiind de?in?toarea principalelor mijloace de produc?ie, este, ca efect al
acestui fapt, ?i de?in puterea de stat. Deci, când marxi?tii spun c?
puterea de stat este o putere politic?, se refer? la caracterul ei de
clas?, la faptul c? ea apar?ine numai unei clase ?i este utilizat? în
general pentru realizarea unor interese specifice, pentru atingerea unor
scopuri legate de menirea istoric? a unei clase. ?i totu?i, în concep?ia
fondatorilor marxismului, orice putere politic? de tip “ expoatator ” are
?i unele sarcini general-umane, dincolo de cele de clas?, precum cele
referitoare la men?inerea echilibrului intern, ap?rarea patriei etc.3
Re?inând caracterul politic al puterii de stat, unii gânditori
occidentali aduc argumente diferite fa?? de marxi?ti. Astfel Harion ?i J.
Giequel sus?in c? puterea de stat este o putere politic? deoarece:
1. Statul este un arbitru, alegând între diverse op?iuni (mai
ales în occident, prin ac?iunea grupurilor de presiune);
2. Puterea nu mai este de natur? patrimonial? ca în evul
mediu, când se f?cea o confuzie între patrimoniul statului
?i patrimoniul privat, autoritatea statului fiind o
autoritate direct? (personal?);
3. Sanc?iunile pronun?ate în numele statului sunt sanc?iuni
directe privind persoana ?i deosebindu-se astfel de cele
patrimoniale specifice societ??ii revolute. Sau în
concep?ia altor autori,
caracterul politic al puterii de stat este determinat de existen?a
deosebirilor dintre guvernan?i ?i guverna?i, idee ce reiese din concep?ia
fondatorilor dreptului constitu?ional clasic francez.
Puterea de stat este oficial?
Puterea de stat este oficial?. Aceasta înseamn? c? puterea de stat
este legitim?. Legitimitatea ei se traduce prin faptul instaur?rii
democratice pe calea alegerilor (vot universal, egal, direct, secret ?i
liber exprimat) sau forma nedemocratic? a folosirii for?ei, violen?ei pe
calea revolu?iilor, insurec?iilor.
Oficialitatea puterii statale presupune de asemenea, continuitatea
?i permanen?a acesteia, este ?tiut c? guvernarea trebuie s? fie permanent?,
altfel societatea sufer? ?i genereaz? haos.
Ca putere oficial?, chiar dac? este format? din reprezentan?ii unui
grup ori ai anumitor partide (alegerile sunt cele care decid), puterea de
stat se exercit? pentru întreaga societate, conduce toat? societatea.
În opinia domnului profesor Ion Deleanu, premisa ?i totodat?
Ñòðàíèöû: 1, 2, 3
