:

. Notiunea de putere de stat si putere politica1






Notiunea de putere de stat si putere politica1

INTRODUCERE

Categoria de putere, n mod deosebit cea de putere politic?, a

constituit ?i constituie obiectul de cercetare a tuturor disciplinelor

teoretice cu caracter politic. Dreptul constitu?ional ca ?tiin?? politic?

?i juridic? n acela?i timp, nu numai c? nu poate ocoli, dar nici nu poate

fi imaginat f?r? acest mare capitol referitor la puterea politic? la modul

n care aceasta ia na?tere ?i se realizeaz? potrivit dispozi?iilor

normative ?i a tradi?iilor unui popor, ale unei societ??i. Numai c? aceast?

?tiin?? nu cerceteaz? ntreaga problematic? a statului, a puterii politice

n general. Foarte multe probleme referitoare la stat sunt analizate de

alte ramuri ale ?tiin?elor politice, precum teoria general? a statului,

istoria ideilor politice, filosofia politic?, sociologia politic? etc.

n aceast? lucrare ne-am propus ca obiectiv clarificarea

conceptelor de putere politic? statal?, a elementelor ?i func?iilor sale, a

structurii de stat ?i formele de guvernare, a organiz?rii conducerii

societ??ii potrivit principiilor separa?iei puterilor n stat ?i a analizei

ct mai complete a modului de organizare ?i realizare a puterii ntr-un

anume stat.

No?iunea de putere

n sens sociologic ?i aparent tautologic, puterea desemneaz?

ansamblul sau sistemul rela?iilor de putere constituite ntr-o societate

istorice?te determinat?, exprimnd autoritatea pe care un individ sau un

grup de indivizi o are asupra altora pentru realizarea unui scop comun,

asumat de membrii colectivit??ii sau impus acestora de c?tre cei care

exercit? puterea.1

Aceast? defini?ie implic? urm?toarele preciz?ri:

a) Puterea nu este o simpl? posibilitate a omului n raport cu

lumea exterioar? lui, ea nu este o simpl? rela?ie ntre om ?i

om, ntre om ?i un obiect sau fenomen. O astfel de rela?ie poate

exprima, cel mult, putin?a omului de a ntreprinde ceva n

ambian?a sa, nu ns? autoritatea lui n raport cu al?ii;

b) Autoritatea exprim? att ideea de for??, puterea de a comanda,

de a dispune ?i de a impune, ct ?i cadrul institu?ional prin

care aceast? idee se materializeaz?, se obiectiveaz?;

c) Puterea este un fenomen rela?ional: dezv?luirea esen?ei puterii

nu este posibil? dac? facem abstrac?ie de subiectul puterii (

guvernan?ii ), de obiectul ei ( guverna?ii ) ?i de mijloacele

sau metodele ntrebuin?ate pentru realizarea puterii, adic? de

raportul existen?ei ntre constrngere ?i convingere. A?adar,

puterea este o for?? care preexist? formelor de manifestare, ea

este o energie social? n stare latent?. Sesizarea puterii

?i a esen?ei ei devin posibile numai ca urmare a exterioriz?rii

acesteia ntr-un cadru rela?ional;

d) Scopul puterii poate fi deliberat, asumat de c?tre cei asupra

c?rora se exercit? puterea sau dimpotriv?, unul impus, resim?it

ca presiune exterioar?, ca form? alienat? a idealului social.

Dup? caz, scopul puterii asigur? stabilitatea raportului dintre

guvernan?i ?i guverna?i sau, dimpotriv?, determin? sau ntre?ine

tensionarea lui. n fine, explic? mijloacele la care recurge

puterea pentru a se nf?ptui. El explic?, de asemenea, starea

existent? n interiorul societ??ii: complementaritatea dintre

putere ?i voin?a grupului sau neutralismul lor static ?i

poten?ial exploziv:

n general prin conceptul de putere se desemneaz? capacitatea de a

impune propria voin?? ori de a o exercita fa?? de al?ii.

Ca raport de domina?ie puterea se institu?ionalizeaz? mai nti n

familie (pater familias), ntr-o institu?ie ori organiza?ie (consilii de

administra?ie), n ?coal? (profesorul), n societate (autorit??ile puterii

statale parlament-guvern etc.).

A?adar puterea este mijlocul prin care se men?ine ordinea,

intervine pentru a respecta propor?iile sociale, pentru asigurarea binelui

comun.

Iat? de ce Alexandru Vl?hu?? n Gnduri scria c? adev?rata

m?sur? dup? care se judec? orice putere: ct bine a adus pe lume, nu ct

zgomot a f?cut.

Din punctul nostru de vedere, intereseaz? puterea la nivelul

macrosocial, acea putere care, n exercitarea ei, se ntemeiaz? pe

identificarea realit??ilor, cunoa?terea ?i promovarea unor valori ?i

ajutorul cet??enilor care o accept? ?i recunosc n vederea asigur?rii

interesului general.

n concep?ia profesorului I. Deleanu puterea desemneaz? ansamblul

s?u, sistemul rela?iilor de putere constituie ntr-o societate istorice?te

determinat?, exprimnd autoritatea pe care un individ sau un grup de

indivizi o are asupra altora pentru realizarea unui scop comun, asumat de

membrii colectivit??ii sau impus acestora de c?tre cei care exercit?

puterea .

Cunoscutul autor francez G. Burdeau, prezenta puterea ca fiind o

for?? n serviciul unei idei, o for?? n?scut? din con?tiin?a social?,

destinat? s? conduc? grupul n c?utarea binelui comun ?i capabil?, la

nevoie, de a impune membrilor atitudinea pe care ea o comand?.

Profesorul I. Deleanu surprinde urm?toarele aspecte legate de

putere:

a) Puterea reprezint? nu numai ideea de for??, puterea de a

comanda, de a dispune ?i de a impune, dar ?i cadrul

institu?ional prin care aceast? idee se materializeaz?;

b) Puterea se exercit? pentru realizarea unui scop comun ori

pentru exercitarea unuia impus de guvernan?i. Scopul

puterii a?adar, determin?, ori statornicia rela?iei

guvernan?i-guverna?i sau dimpotriv?, ncordarea ori

amplificarea acestuia. n func?ie de raportul n care se

afl? subiec?ii puterii se explic? ?i mijloacele folosite

pentru exercitarea ei;

c) Aspectul social al puterii este determinat de faptul c?

puterea se exercit? numai n cadrul rela?iilor sociale n

lipsa puterii societatea este un corp inert, ea este

incapabil? s?-?i satisfac? ra?iunea de a fi, puterea este

deci o condi?ie a ordinii sociale ?i a apropierii

idealului comun, libertatea ?i binele nu sunt posibile

dect ntr-o asemenea ordine.

No?iune de putere politic?

Orice fapt social poate dobndi semnifica?ie politic?. Fenomenul

politic este o calitate care poate fi ata?at oric?rui fapt social, dac?

nl?untrul universului social dat acel fapt poate fi interpretat ca fiind

politic. Aceasta nu nseamn?, binen?eles, c? totul este de domeniul

politicului; nseamn?, ns?, c? totul este susceptibil de politizare.

Calitatea politic? este deci acea dimensiune care se ata?eaz? oric?ror

fapte, acte sau situa?ii n m?sura n care prin aceasta, se exprim?

existen?a unui grup uman, rela?iile de autoritate ?i de conformitate

stabilite n vederea unui scop comun.

Nu exist? fapte sociale politice prin ele nsele, independent deci

de aprecierea lor ca atare. Exist? ns? fapte politice oficializate

ntruct sunt s?vr?ite ntr-un cadru institu?ionalizat (de exemplu

alegerea sau revocarea deputa?ilor, investirea guvernului de c?tre

parlament, dizolvarea parlamentului de c?tre Pre?edintele Republicii,

suspendare din func?ie a Pre?edintelui Republicii de c?tre parlament).

A?a cum am ar?tat anterior, puterea este caracteristic? oric?rei

colectivit??i umane. Rolul ei n societate este argumentat prin lipsa

conformit??ii tuturor membrilor s?i fa?? de reguli ?i legi. Puterea este

cea care orienteaz? societatea spre anumite scopuri, dirijeaz? ?i men?ine

starea de func?ionare a societ??ii. Deci, puterea politic? apare cnd

comunitatea uman? devine societate, cnd cei care o alc?tuiesc au

con?tiin?a de apartenen?? la acea colectivitate.

Procesul con?tiin?ei sociale a fost, fire?te, ndelungat ?i extrem

de anevoios. El s-a aflat mereu sub presiunea unei multitudini de factori

materiali ?i spirituali, interac?ionnd spre producerea aceluia?i rezultat:

formarea con?tiin?ei.

ncercarea de reduc?iune sau feti?izare a unora dintre factorii

care au declan?at ?i ntre?inut procesul acestei deveniri, nu poate dect

fi expresia unei m?rginiri deliberate sau accidentale.

A?adar, puterea ?i societatea apar mpreun?, pentru c? f?r?

puterea politic?, f?r? acea for?? de impulsie care genereaz? mi?carea n

scopul c?reia e angajat organismul social, societatea e un corp inert

aproape de declinul ei. (G. Burdeau).2

Potrivit aceluia?i reputat autor francez formele puterii sunt

clasificate n forme preetatice ?i forme etatice.

Puterea apar?ine n cadrul formelor preetatice, grupului, o putere

difuz?, ori ?efului sau unui grup minoritar (puterea individualizat?),

?innd seama de calit??ile sau meritele ?efului de tradi?ii sau obiceiuri

etc. totdeauna ns? temeiul obiectiv al puterii preetatice, indiferent de

forma acesteia, r?mne existen?a comunitar? ?i confruntarea comunit??ii cu

mediul ambiant. Sacralizarea ?i ncercarea de legitimare a puterii,

deta?area ei de func?iile generale ale colectivit??ii, marcheaz? nceputul

cristaliz?rii puterii ?i al alien?rii acesteia. Statul nc? nu fusese

inventat. necesitatea lui devenise stringent?. Autoritatea puterii nu se

mai putea sprijini pe credin?e sau cutume. Era necesar un cadru

institu?ionalizat care, pe de-o parte, s? legitimeze puterea iar pe de alt?

parte s?-i asigure realizarea ?i eficacitatea. Ansamblul articulat a?

institu?iilor ?i regulilor constituite n acest scop desemneaz? statul, iar

puterea astfel institu?ionalizat? este o putere etatic? puterea de stat.

Statul este un concept ?i o realitate, de?i, cum spunea Kelsen, ca unitate

nu poate fi v?zut, nici auzit, nici pip?it. Paradoxal, statul este o

institu?ie detestabil?, dar ?i indispensabil?. Necesitatea statului se

resimte atunci cnd el nu exist?.

Deci cristalizarea puterii, exercitarea ei ca form? normal? de

organizare a colectivit??ilor stabilite pe un teritoriu, acea putere

suveran? considerat? c? reprezint? colectivitatea, apare odat? cu statul.

Teoriile cu privire la legitimitatea puterii au fost variate,

func?ie ?i de interesul urm?rit de sus?in?torii lor. Vom evoca ?i noi

succint aceste terorii.

Desigur c? originea divin? a puterii a ap?rut pentru a justifica

imposibilitatea n?elegerii ?i argument?rii puterii. De?in?torii puterii

era Dumnezeu, mp?ratul Japoniei fiind numit fiul Soarelui .

Teoria patriarhal? justific? existen?a statului din familie, n

timp ce teoria patrimonial? sus?ine c? statul a luat fiin?? din dreptul de

proprietate asupra p?mntului.

Teoria contractualist?, sus?inut? mai ales de J.J. Russeau, T.

Hobbes ?i J. Locke motiveaz? existen?a statului ?i a puterii sale printr-un

pact de nesupunere a celor mul?i fa?? de rege, care le garanteaz? un

minim de libertate.

Teoria violen?ei sus?ine c? statul este rezultatul unui impuls din

afar?, al cultului for?ei ?i al spa?iului vital.

Teoria juridic? a statului-na?iune sus?ine c? statul este

personificarea juridic? a unei na?iuni.

Sus?in?torii acestei teorii (Einstein, Carre de Malberg, Jellinek,

Laband) re?in diferi?i factori pentru definirea unei na?iuni. Astfel,

concep?ia german? insist? pe factorii materiali ?i spirituali, concep?ia

francez? re?ine elementele subiective (sentimentele spirituale ce leag?

membrii colectivit??ii, dorin?a de a tr?i mpreun?).

Aceast? teorie a fost infirmat? de realitatea istoric?. n Italia

?i Germania na?iunea a precedat formarea statului, iar n SUA statul a luat

fiin?? naintea na?iunii.

Marx a f?cut critica Statului, definit ca domnie a competen?ei ?i

care realizeaz? interesul general dincolo de contradic?iile sistemului

nevoilor, transformnd individul n cet??ean. Statul este de fapt un

produs al clasei dominante economic ?i care justific? domina?ia prin

autoritatea legilor ?i a sistemului politic (critica filozofiei

dreptului a lui Hegel).

Se confund? astfel statul cu realitatea sa istoric?, statul cu

puterea politic? ori guvernamental?, ignorndu-se eforturile f?cute de J.J.

Russeau pentru a defini politic natura regimului democratic.

Teoria sociologic? sus?inut? de Jean Duguit, afirm? c? de fapt

statul este un fapt istoric, grupul impunndu-?i voin?a sa celorlal?i

membri ai societ??ii. Se reliefeaz? astfel n prim plan puterea material?

a statului, for?a sa irezistibil? de constrngere.

n leg?tur? cu caracterul puterii de stat (ale puterii publice)

opiniile sunt variate, o deosebire esen?ial? relevndu-se ntre cele

marxiste ?i cele nemarxiste. Dar dup? cum vom vedea, unele tr?s?turi sunt

re?inute de ambele categorii de doctrine, cum este, de exemplu, caracterul

politic (pentru aceasta fiind folosite acelea?i argumente sau argumente

deosebite), iar altele sunt remarcate fie numai n doctrina occidental?

nemarxist? (?i sunt re?inute pentru democra?iile de aici), fie numai de

cea marxist?. Caracterele puterii de stat re?inute de majoritatea

speciali?tilor marxi?ti ?i nemarxi?ti sunt:

1. Politic

2. Putere investit? cu for?? de constrngere material?;

3. Organizat

4. Suveranitate

La aceasta marxi?tii adaug? caracterul unitar, iar unii autori

occidentali enum?r? ?i alte caractere, precum:

1. Caracterul civil;

2. Caracterul temporar;

3. Putere de superpozi?ie ?i de centralizare.

Juri?tii marxi?ti re?in unele caractere care - zic ei sunt

ntrunite numai de puterile statale ?i anume:

1. Democratic;

2. Creator;

3. Progresist.

Puterea de stat este o putere politic?

Este o caracteristic? a puterii de stat argumentat? n mod diferit

n gndirea marxist? fa?? de cea nemarxist?. Pentru Marx ?i discipolii s?i,

esen?a politicii trebuie c?utat? n lupta de clas?, n doctrina lor baza

economic? a societ??ii determinnd ntreaga suprastructur?, deci, ?i

puterea de stat, care este o putere de clas?, apar?in?toare aceleia care,

fiind de?in?toarea principalelor mijloace de produc?ie, este, ca efect al

acestui fapt, ?i de?in puterea de stat. Deci, cnd marxi?tii spun c?

puterea de stat este o putere politic?, se refer? la caracterul ei de

clas?, la faptul c? ea apar?ine numai unei clase ?i este utilizat? n

general pentru realizarea unor interese specifice, pentru atingerea unor

scopuri legate de menirea istoric? a unei clase. ?i totu?i, n concep?ia

fondatorilor marxismului, orice putere politic? de tip expoatator are

?i unele sarcini general-umane, dincolo de cele de clas?, precum cele

referitoare la men?inerea echilibrului intern, ap?rarea patriei etc.3

Re?innd caracterul politic al puterii de stat, unii gnditori

occidentali aduc argumente diferite fa?? de marxi?ti. Astfel Harion ?i J.

Giequel sus?in c? puterea de stat este o putere politic? deoarece:

1. Statul este un arbitru, alegnd ntre diverse op?iuni (mai

ales n occident, prin ac?iunea grupurilor de presiune);

2. Puterea nu mai este de natur? patrimonial? ca n evul

mediu, cnd se f?cea o confuzie ntre patrimoniul statului

?i patrimoniul privat, autoritatea statului fiind o

autoritate direct? (personal?);

3. Sanc?iunile pronun?ate n numele statului sunt sanc?iuni

directe privind persoana ?i deosebindu-se astfel de cele

patrimoniale specifice societ??ii revolute. Sau n

concep?ia altor autori,

caracterul politic al puterii de stat este determinat de existen?a

deosebirilor dintre guvernan?i ?i guverna?i, idee ce reiese din concep?ia

fondatorilor dreptului constitu?ional clasic francez.

Puterea de stat este oficial?

Puterea de stat este oficial?. Aceasta nseamn? c? puterea de stat

este legitim?. Legitimitatea ei se traduce prin faptul instaur?rii

democratice pe calea alegerilor (vot universal, egal, direct, secret ?i

liber exprimat) sau forma nedemocratic? a folosirii for?ei, violen?ei pe

calea revolu?iilor, insurec?iilor.

Oficialitatea puterii statale presupune de asemenea, continuitatea

?i permanen?a acesteia, este ?tiut c? guvernarea trebuie s? fie permanent?,

altfel societatea sufer? ?i genereaz? haos.

Ca putere oficial?, chiar dac? este format? din reprezentan?ii unui

grup ori ai anumitor partide (alegerile sunt cele care decid), puterea de

stat se exercit? pentru ntreaga societate, conduce toat? societatea.

n opinia domnului profesor Ion Deleanu, premisa ?i totodat?

: 1, 2, 3



2012
.