mijlocul puterii de stat de a se valoriza ca factor de comand? social? sunt

crearea ?i aplicarea normelor juridice. O considerabil? parte a rela?iilor

sociale devin astfel rela?ii juridice, al c?ror con?inut se exprim? prin

drepturile ?i obliga?iile, juridice?te consacrate ?i garantate, ce revin

participan?ilor la aceste rela?ii. Op?iunea politic? devine acum dirijare

statal? ?i juridic?, aflat? sub semnul virtualit??ii constrângerii

juridice. De?i normele juridice nu asaneaz? totalitatea normelor ?i

rela?iilor politice sau de alt? natur? existente în spa?iul social – acest

lucru nefiind de altfel posibil ?i nici necesar – prin func?iile pe care le

îndeplinesc – ?i înainte de toate prin postularea preeminen?ei intereselor

generale -, normele juridice subordoneaz? toate celelalte norme sociale, le

polarizeaz? în jurul anumitor valori specifice societ??ii, astfel încât, în

cele din urm?, întregul sistem normativ al societ??ii poart? pecetea unora

?i acelora?i interese.

Desigur c? puterea de stat – ca ansamblu unitar al institu?iilor

?i rela?iilor de putere reglementate juridic - nu poate s? acopere ?i nici

nu absoarbe multitudinea ?i diversitatea institu?iior ?i raporturilor de

putere existente în societate (corpul electoral, partidele politice,

sindicate, alte organiza?ii, grupuri de presiune, organiza?ii religioase).

Dimensiunea puterii în societate, sub diferitele ei forme (puterea

institu?ional?, puterea partidelor, a sindicatelor, a grupurilor de

presiune, mass-mediei etc.) ?i interac?iunea dintre factorii ei constituie

o condi?ie esen?ial? de echilibru ?i eficacitate la nivel social, precum ?i

premisa decisiv? a unui regim autentic democratic.

Puterea de stat ?i societatea se afl? într-o rela?ie de

influen?? reciproc?. Dac? puterea de stat se realizeaz? ca autoritate în

societate ?i fa?? de ea, societatea ac?ioneaz? de asemenea asupra puterii

de stat. Astfel: orice societate î?i polarizeaz? interesele generale în

jurul unor valori pe care puterea de stat, sub aspectul esen?ei ei, a

modului ei de organizare ?i de exercitare, nu le poate ignora (de exemplu

ideologia democratic?, liberal? ?i pluralist?); ansamblul rela?iilor

economice ale societ??ii, inclusiv rela?iile de proprietate, influen?eaz?

de asemenea organizarea puterii de stat ?i func?iile ei (de exemplu,

economia liberal?, comparativ cu cea socialist?); circumstan?ele istorice

?i tradi?iile (bun?oar?, constituirea unor state în procesul

decoloniz?rii, tradi?iile monarhice sau republicane) prefigureaz? puterea

?i apoi contribuie la cristalizarea ei; factorul interna?ional exercit? ?i

el o presiune considerabil? asupra puterii de stat (de exemplu,

constituirea zonelor de influen?? la Ialta, în 1945); în fine, psihologia

individual? ?i colectiv? îndepline?te un rol important în procesul

organiz?rii puterii ?i al stabilirii func?iilor ?i metodelor ei de

exercitare. A?adar societatea ac?ioneaz? asupra puterii de stat prin

intermediul factorilor ideologici, economici, politici, interna?ionali

etc., realizându-se astfel un original ?i permanent circuit feed-back între

puterea de stat ?i societate.

Puterea de stat este investit? cu putere de constrângere material?

Statul a fost ?i este conceput ca un sistem de organiza?ii care,

urm?rind realizarea unor func?ii la nivelul societ??ii, poate ?i trebuie s?

utilizeze “for?a” în acest scop. Vorbind de caracteristicile puterii de

stat, D. Negulescu cita pe Jhering, care în “Der zweek im Recht” ar?ta c?

statul este o putere superioar? tuturor voin?elor ce se g?sesc pe

teritoriul s?u. Aceast? putere este ?i trebuie s? fie - pentru ca s? avem

un stat – o putere material? superioar? oric?rei alte puteri existând pe un

teritoriu determinat. Statul nu poate fi conceput în afara puterii de

comand?, în afara puterii de constrângere. “Lipsa puterii materiale (Macht)

este p?catul mortal al statului – preciza Jhering. “Popoarele au suportat –

continu? el – cea mai rea folosin?? a puterii de stat, biciul lui Atila ?i

nebunia unor împ?ra?i romani; ele au s?rb?torit ca pe ni?te eroi adev?ra?i

tirani, la picioarele c?rora oamenii se prosternau în pulbere. Chiar în

starea de delir, despotismul r?mâne o form? de stat, pe cât? vreme anarhia

nu; ea este neputin?a puterii publice, este o stare antisocial?,

descompunerea, destr?marea societ??ii”.

Argumentarea necesit??ii existen?ei unui aparat înzestrat cu

“for?a material? de constrângere” în societate este diferit? în gândirea

marxist?, fa?? de cea nemarxist?, celei dintâi fiindu-i specific? o pozi?ie

ce rezult? din caracterul de clas? atribuit puterii de stat. Astfel,

potrivit concep?iei marxiste, dac? statul prin esen?a lui este aparatul

minorit??ii ?i ap?r? interesele minoritare, dominan?i fiind îndreptat

împotriva celor mul?i, el nu poate exista altfel decât prin organizarea

unui sistem specializat de organe care s? impun? voin?? clasei dominante,

s? asigure prin for?? aplicarea legilor ce nu exprim? voin?a general?. În

doctrina socialist? ideea aceasta a fost nuan?at? în ultimele decenii,

sus?inându-se c? în statele de acest tip recurgerea la for?? constituie

ultima ra?io, sfera constrângerii statale îngustându-se treptat, statul

transformându-se într-un stat al întregului popor, unde dictatura este

înlocuit? cu autoconducerea societ??ii.

În ceea ce prive?te doctrinele nemarxiste, aici explica?iile

necesit??ii unei for?e de constrângere material? sunt mult mai variate mai

nuan?ate. Astfel, unii speciali?ti, vorbind de guvernan?i ?i guverna?i au

demonstrat necesitatea acesteia plecând de la sfera larg? a celora ce

trebuie s? se supun? ordinelor guvernan?ilor. Cei mai mul?i, îns?, au

argumentat necesitatea unui aparat de constrângere pentru ap?rarea ordinii

sociale, a intereselor comunit??ii în ansamblul ei. Se arat? c? puterea de

stat de?ine monopolul constrângerii materiale, f?r? a atribui nici o

semnifica?ie sau caracter de clas? acesteia. Constrângerea apare astfel

necesar? pentru ap?rarea valorilor întregii societ??i, a vie?ii, a

s?n?t??ii, libert??ii ?i averii tuturor.

În leg?tur? cu necesitatea for?ei de constrângere, în literatura

de specialitate s-a subliniat “c? statul nu a existat în sensul modern al

cuvântului, decât în momentul în care a concentrat în mâinile sale întreaga

putere de constrângere material?”, c? “în anumite privin?e esen?ialul

puterii rezid? în acest monopol al constrângerii materiale în care statul

însu?i nu este decât o form? vid? de sens”.

Puterea de stat are caracter organizat

Privit? prin prisma necesit??ilor care i-au determinat apari?ia,

ca ?i prin prisma func?iilor ce le are de îndeplinit, puterea de stat nu

poate fi altfel conceput? decât ca putere organizat?, structurat? ?i

echilibrat?, în sensul stabilirii unor leg?turi stabile, ferme între

componentele sale.

Anvizajat? prin prisma cerin?ei func?ionale care i-a determinat

apari?ia – conducerea organizat? ?i unitar? a societ??ii – statul apare ca

un sistem organiza?ional politic a c?rui menire este conducerea societ??ii,

conducere ce se realizeaz? – în mod deosebit în societ??ile contemporane –

prin adoptarea de norme juridice ce au valabilitate pe întreg teritoriul ?i

cu privire la întreaga popula?ie asupra c?reia se exercit? autoritatea de

stat. Ori, atât adoptarea normelor cât ?i aplicarea lor sunt în competen?a

unor forme organiza?ionale statale, fiecare categorie de organe de?inând,

dup? caz, competen?ele în domeniul cre?rii dreptului, a realiz?rii lui prin

mijloace administrative ?i a realiz?rii lui pe c?i juridice. Pentru aceasta

întreaga activitate exist? un întreg e?afodaj de organe de stat între care

rela?iile esen?iale difer? în func?ie de sistemul politic sau

constitu?ional adoptat în ??rile respective.

Privit prin prisma func?iilor pe care le are de îndeplinit – a?a

cum au fost conceptualizate de ?tiin?a clasic? a Dreptului constitu?ional (

func?ia legislativ?, func?ia executiv? ?i cea judec?toreasc? ) sau a?a cum

sunt azi formulate în literatura de specialitate ( de determinare a

scopurilor, sarcinilor societ??ii, de organizare a realiz?rii acestora, de

distribu?ie a valorilor ?i de ap?rare a lor etc. ) puterea de stat apare

necesarmente organizat?, fiecare sarcin? trebuind a fi realizat? potrivit

specificului ei de un organ sau organe competente ale statului.

Puterea de stat este unic?

În leg?tur? cu aceast? caracteristic?, C. Dissescu ar?ta, cu mul?i

ani în urm?, c? “scriitorii germani au mai stabilit un caracter special

statului,” / usammen gehorigkeit”, adic? unitatea, leg?tura comun?,

entitatea sub care îl privesc statele str?ine. Dar aceast? însu?ire –

preciza el – intr? în no?iunea teritorial? a statului, al c?rui caracter

este unitatea ?i indivizibilitatea. Noi credem, al?turi de al?ii, c?

unitatea este o caracteristic? atât a teritoriului cât ?i a puterii

publice. Aceast? idee poate fi sprijinit? cu argumente diferite.

Marxi?tii o sprijin? pe principiul unicit??ii clasei care de?ine

puterea public?, admi?ând numai cu titlu de excep?ie, coexisten?a unor

clase la putere, fiind date exemple în acest sens fie din perioada

prelu?rii puterii de c?tre burghezie – de pild? perioada în care în Roma

erau la conducere atât burghezia cât ?i o parte a mo?ierilor – fie din

perioada prelu?rii puterii de c?tre proletariat – de exemplu 1917, din

iunie pân? în octombrie, când conduc Rusia un organ reprezentativ al

muncitorilor, solda?ilor ?i ??ranilor (sovietele) ?i unul reprezentativ al

burgheziei (guvernul). Teoriile nemarxiste folosesc argumente variate în

sus?inerea ideii caracterului unitar al puterii. Astfel, de exemplu,

Montesquieu, cu toate c? vorbe?te despre separarea puterilor în stat ” ?i

argumenteaz? necesitatea limit?rii unor puteri prin activitatea altora,

arat? în final sensul unic al activit??ii acestora spunând c? toate

puterile “sont forcees d’aller de concert” (sunt for?ate de a c?dea de

acord), fapt ce ne conduce la concluzia unit??ii puterilor în stat. Sau în

concep?ia unor contemporani care spun c? puterea de stat “este o putere de

superpozi?ie ?i centralizat?”, ideea unit??ii acesteia este evident. Dup?

cum este ?tiut, superpozi?ia este criteriul de a comasa sau combina mai

multe elemente într-un tot, în a?a fel încât elementele comasate s? fie

direct în subordinea celui format prin comasare. Deci, cu referire la

organele statului, subordonarea tuturor fa?? de anumite organe supreme

semnific? unitatea lor, dup? cum centralizarea nu se poate realiza decât

prin subordonare.

Alte caracteristici ale puterii de stat

Dup? cum ar?tam, afar? de aceste caracteristici pe care le g?sim –

explicit sau implicit – formulate în gândirea speciali?tilor marxi?ti ?i

nemarxi?ti, unii gânditori din occident mai adaug? ?i altele. Astfel, se

apreciaz? c? puterea de stat are un caracter civil ?i temporal. Dar aceste

caractere sunt re?inute ca fiind specifice doar democra?iilor occidentale

actuale. Doctrina socialist?, în special cea elaborat? în a doua perioad?

de dezvoltare a statelor europene având acest caracter, a sus?inut ideea

existen?ei unor caracteristici ale puterii de stat socialist ?i anume:

1. Caracterul democratic “argumentând” c? democra?ia burghez?

este “ciuntit?, fals?” o democra?ie în ghilimele,

comparativ cu cea socialist?, singura democra?ie real?,

societatea socialist? fiind comunitatea în care se

realizeaz? conducerea poporului pentru popor ?i prin

popor”etc.

2. Caracterul creator, în sensul c? orice putere etatic? pân?

la cea socialist? ?i-a propus doar men?inerea unor rela?ii,

conservarea lor, pe când aceasta – numai ea – are sarcini

preponderent creatoare, de construire a unei societ??i noi,

lipsite de exploatare;

3. Caracterul progresist, strâns legat de cel creator, care

reiese din faptul c? aceast? putere de stat socialist?

promoveaz? noul în toate domeniile ?i în special,

înlocuirea vechilor rela?ii de produc?ie burgheze cu un nou

tip de rela?ii, progresiste care urmeaz? s? ridice

societatea pe noi culmi de civiliza?ie ?i progres”.

Am tr?it cu to?ii ?i am sim?it pe viu “democra?ia” “progres”,

“noul” create de comunism ?i nu merit? s? facem “un rechizitoriu, ci doar o

constatare: o întreag? societate dore?te “s? se întoarc?” la democra?ia

“ciuntit?”, burghez?, la democra?ia de tip occidental, cu o condi?ie: s? se

ocoleasc? “p?catele ei”.

Suveranitate – caracteristic? esen?ial? a puterii de stat

Suveranitatea de stat este acea calitate – tr?s?tur? – a puterii

de stat de a fi suprem? în raport cu oricare alte puteri sociale existente

în limitele sale teritoriale ?i independent? fa?? de puterile oric?rui alt

stat sau organism interna?ional, calitate exprimat? în dreptul statului de

a-?i stabili în mod liber, f?r? nici o imixtiune din afar? scopurile sale

pe plan intern ?i extern, sarcinile fundamentale pe care le are de

îndeplinit ?i mijloacele necesare realiz?rii lor, respectând suveranitatea

altor state ?i normele dreptului interna?ional.

Suveranitatea de?i este o no?iune unitar? în esen?a ei, implic?

totu?i, dou? ipostaze ce reflect? cele dou? planuri pe care se manifest?:

cel intern ?i cel extern. Dep??indu-se stadiul în care se vorbe?te de

“suveranitate intern?” ?i “suveranitate extern?”, ast?zi se vorbe?te de

dou? laturi ale aceluia?i fenomen, între care exist? puternice leg?turi de

interdependen??, formând un tot unitar.

Suprema?ia puterii de stat desemneaz? acea însu?ire a acesteia de

a fi superioar? oric?rei alte puteri sociale existente într-o anumit? ?ar?

la un moment dat. Ea se caracterizeaz? în dreptul statului de a adopta

norme juridice, reguli obligatorii pentru to?i cet??enii ei ?i de a le

asigura aplicarea. S-a spus de asemenea, c? numai puterea de stat decide

asupra drepturilor ?i îndatoririlor fundamentale ale cet??enilor s?i,

precum ?i a modului în care acestea sunt garantate, idee dep??it? azi de

realitatea existen?ei unor organisme interna?ionale de ap?rare a dreptului

omului, de existen?a unor conven?ii (tratate) cu privire la garantarea lor,

fapt ce reiese ?i din interpretarea articolului 4 din Constitu?ia

Republicii Moldova, în care se indic? c? dispozi?iile constitu?ionale

privind drepturile ?i libert??ile omului se interpreteaz? ?i se aplic? în

concordan?? cu declara?ia Universal? a dreptului Omului, cu pactele ?i cu

celelalte tratate la care Republica Moldova este parte. În aceste condi?ii

putem afirma c? statul sunt cele ce asigur? ?i ocrote?te drepturile

cet??enilor lor în concordan?? cu dispozi?ia tratatelor interna?ionale din

acest domeniu.

Suprema?ia puterii de stat se manifest? în anumite limite

teritoriale, teritoriu pe care puterea de stat este organizat? fiind

inalienabil? ?i indivizibil?. Suveranitatea de stat se manifest? în

integritatea teritoriului ?i inviolabilitatea frontierelor statului.

Suprema?ia puterii de stat are un con?inut complex, referindu-se la toate

laturile vie?ii sociale ?i la toate problemele ce pot interesa o anume

societate în prezent sau viitor.

Suprema?ia puterii de stat trebuie privit? îns? în strâns?

leg?tur? cu for?ele ei materiale de constrângere, pentru c? “puterea de

comand? a statului” nu se manifest? în plenitudinea ei decât dac? statul

dispune de for?ele ?i mijloacele necesare pentru asigurarea voin?ei sale.

Când for?a statelor scade, alte puteri, interese – precum ale unor grup?ri

extremiste etc. – se pot manifesta mai pregnant decât cea a statului, în

astfel de condi?ii fiind greu s? mai vorbe?ti de suprema?ia sa.

A doua latur? a suveranit??ii, strâns legat? de prima, este

independen?a. Ea se manifest? în rela?iile statului cu alte state,

exprimat? în neatârnarea statului ?i decurge din suprema?ia puterii de

stat. Independen?a indic? acea tr?s?tur? a puterii de stat potrivit c?reia

statul î?i stabile?te singur liber ?i dup? propria sa apreciere, f?r?

nici un amestec al vreunui alt stat sau organism mondial, politica sa

intern? ?i extern?. Statul suveran apare astfel independent atât în ceea ce

prive?te rezolvarea problemelor sale interne, cât ?i a celor externe. Dar

aceast? independen?? trebuie s? se manifeste în condi?iile respect?rii

altor state ?i a normelor unanim admise ale dreptului interna?ional.

Afirmarea suveranit??ii unui stat implic? respectarea suveranit??ii

celorlalte state, egale în drept. Fiecare stat, în numele poporului s?u,

are dreptul s?-?i aleag? calea dezvolt?rii ?i s? stabileasc? mijloacele

pentru realizarea ei. Dar afirmarea libert??ii, a independen?ei unui stat

trebuie dublat? de colaborarea statelor, de pe pozi?ii de egalitate ?i

respect reciproc, pentru rezolvarea intereselor comune, ale intereselor

comunit??ii umane, în general.

Colaborarea între state se realizeaz? dup? cum este ?tiut,

Ñòðàíèöû: 1, 2, 3