Introducere
Orice fenomen social ap?rut spontan sau generat de al?i factori
necesit? studierea lui de diferite ?tiin?e ap?rute sau existente la moment
оn societatea noastr?. Adoptвnd principiul c? nimic nu se pierde totul se
transform?, din domeniul ?tiin?elor fizice, teoriei generale a dreptului,
la rвndu-i, оi revine sarcina elucid?rii evolu?iei rela?iilor ?i a
realit??ii sociale. Pentru aceasta ea utilizeaz? un ?ir de metode specifice
numai ei ca ?tiin?? juridic?. Dar pentru definirea complet? este nevoie nu
numai de metodele tradi?ionale adoptate, ci ?i de cele оntrebuin?ate de
alte discipline de grani?? ce au оntr-o oarecare m?sur? tr?s?turi comune
(istoria, politologia, psihologia, medicina, cibernetica etc.).
Оn lucrarea de fa?? ne-am propus s? ar?t?m principalele metode curente
folosite оn teoria general? a dreptului, specificul ?i modelul de ac?iune a
fiec?reia. Teoria general? fiind o ?tiin?? juridic? are ca obiectiv
definirea ?i studierea principalelor valori sociale promovate, precum ?i
particularit??ile subtile ce constituie un impediment оn оn?elegerea ?i
acceptarea lor de c?tre societate. Avвnd un spectru variat de abordare ea
las? loc deschis pentru ?tiin?ele moderne ?i viitoare pentru completarea
caren?elor observate оn societate ?i оn lume оn general. Bazвndu-ne pe
zicala c? nu exist? viitor f?r? trecut, metodele utilizate actualmente,
de?i dup? unii vor fi considerate оnvechite, vor constitui un imbold pentru
adoptarea unor metode noi de оnalt? operabilitate ?i eficacitate.
Obiectul de studiu
Obiectul ?tiin?ei juridice оl constituie studierea dreptului, a
fenomenului juridic оn toat? complexitatea sa: dreptul ca ansamblu de
norme, drepturile subiective, rela?iile juridice ?i ordinea de drept din
societate, con?tiin?? juridic?, corela?ia drept stat.
Dac? fa?? de ?tiin?ele naturii, ?tiin?a dreptului se deosebe?te prin
faptul c? are ca obiect nu natura ?i, deci, descoperirea legilor ei de
existen?? ?i manifestare, ci un aspect al vie?ii sociale ?i anume –
dreptul, apoi оn cadrul ?tiin?elor sociale ?tiin?a juridic? se distinge
(al?turi de etic?) ca fiind o ?tiin?? normativ?, deoarece fragmentul din
realizarea social? pe care-l studiaz? este reprezentat de normele juridice.
Ansamblul normelor juridice se constituie оntr-un sistem al ?tiin?elor
juridice, оn cadrul c?ruia se pot distinge, оn func?ie de sfera ?i modul de
abordare a studiului dreptului, trei grupe ?i anume:
a) ?tiin?e juridice teoretice globale;
b) ?tiin?e juridice de ramur?;
c) ?tiin?e juridice istorice.1
Оn cadrul primei grupe se оnscrie Teoria general? a dreptului ?i
statului avвnd ca obiect abordarea teoretic?, general? a dreptului ?i
statului ?i func?iile ?i formele sale de manifestare.
Teoria general? a dreptului ?i statului, ca ramur? distinct? a
?tiin?elor juridice, apare ?i se constituie, оn secolul XX-lea, оn prima sa
jum?tate ?i mai pronun?at, dup? cel de-al doilea r?zboi mondial. Aceasta nu
оnseamn? nicidecum c? abordarea teoretic?, general? a studiului ar fi fost
neglijat? pвn? la epoca contemporan?.
Dimpotriv?, a?a cum am men?ionat preocup?ri оn acest sens au existat
din cele mai vechi timpuri. Ele au avut оns? ?i au continuat s? aib? de-a
lungul secolelor un caracter, preponderent filosofic, ajungвndu-se оn
secolul al XX-lea la constituirea filosofiei dreptului ca ramur? distinct?
a filozofiei ?i ca disciplin? de оnv???mвnt destinat? studiului teoretico-
filozofic al dreptului. Оn unele ??ri o disciplin? cu acela?i subiect apare
sub denumirea de Enciclopedie a dreptului.2
Pornind de la leg?tura indisolubil? оntre drept ?i stat, ceea ce face
ca oamenii de ?tiin??, speciali?ti оn teoria dreptului, s? se ocupe, de
asemenea, de teoria statului, au ap?rut lucr?ri teoretice cu caracter
monografic sau cursuri universitare dedicate studierii comune a statului ?i
dreptului, constituindu-se ?i o disciplin? distinct? de teoria general? a
statului ?i dreptului.3
Оn principiu, ?tiin?a juridic? ar fi incomplet?, iar juristul
unilateral f?r? studierea statului, оn a?a m?sur? cele dou? fenomene –
statul ?i dreptul, sunt legate unul de altul. De aceea unele concepte,
no?iuni, categorii legate de stat se analizeaz? оn cadrul disciplinei
Teoria general? a dreptului ?i statului. Оn orice caz, teoria general? a
dreptului ?i statului nu poate evita abordarea unor teme privind statul,
leg?tura sa cu dreptul, fiindc? numai astfel va putea da o imagine
armonios оnchegat? ?i bine conturat? asupra dreptului.
Revenind la cercetarea ?i defini?ia obiectului teoriei generale a
dreptului ?i statului este de re?inut c? ea studiaz? dreptul ?i statul оn
ansamblu оn generalitatea ?i integritatea sa, ordinea juridic? оn
оntregime. Ea formuleaz? defini?ia dreptului ?i statului, celelalte
concepte, categorii caracteristice dreptului, fiind valabile pentru toate
?tiin?ele juridice, cum sunt, bun?oar?, categoriile de norm? juridic? izvor
de drept, sistem de drept, ordine de drept, r?spundere juridic?, drept
subiectiv ?.a. De asemenea, ea formuleaz? o serie de principii generale,
valabile pentru toate ?tiin?ele juridice. De exemplu, principiile
legalit??ii, suprema?iei legii, prezum?iei de cunoa?tere a legii (nimeni
nu se poate scuza de necunoa?terea legii) ?.a. Teoria general? a dreptului
?i statului studiaz?, de asemenea, metodologia de cercetare, folosit? de
?tiin?a dreptului.4
O aten?ie deosebit? acord? aceast? disciplin? studierii corela?iei
dintre drept ?i putere, drept ?i stat.
Teoria general? a statului ?i dreptului este, evident, o ?tiin??,
оntrucвt ea opereaz? cu concepte, teorii, principii, legit??i, dar din alt
punct de vedere, sub alt aspect poate fi privit? ?i ca o art?, оn m?sura оn
care ea solicit? din partea juristului pe lвng? cuno?tin?e, talent,
m?estrie ?i capacitatea de a sesiza, cerceta fenomenul juridic, a-i
оn?elege legit??ile.
Teoria general? a dreptului nu r?mвne la nivelul abstrac?ional, ea
are, de asemenea, o importan?? practic?, servind nemijlocit procesului de
elaborare ?i aplicare a dreptului. Оn acest scop, este studiat? tehnica
juridic? privind elaborarea ?i realizarea actelor juridice.
Ca disciplin? de оnv???mвnt teoria general? a dreptului ?i statului
are ?i un caracter de introducere оn studiul materiilor juridice. Ea poate
fi оns? ?i o disciplin? conclusiv?, de sintez?, dar pentru aceasta ar
trebui studiat? оn ultimii ani sau chiar оn ultimul an de studii, dup?
оnsu?irea majorit??ii materiilor.
Оn ce prive?te ?tiin?ele juridice de ramur?, acestea s-au constituit
pe m?sura dezvolt?rii ?i extinderii reglement?rilor juridice оn cele mai
diverse domenii ale vie?ii sociale ?i constituirii ramurilor (?i
subramurilor) de drept. Оn principiu, ramura de drept formeaz? obiectul
unei ?tiin?e juridice de ramur?. Astfel dreptului constitu?ional оi
corespunde ?tiin?a dreptului constitu?ional, dreptului civil - ?tiin?a
dreptului civil, dreptului penal – ?tiin?a dreptului penal ?.a.m.d. studiul
dreptului interna?ional constituie obiectul ?tiin?ei dreptului
interrna?ional.
Este important de re?inut c? оn denumirea curent? nu se folose?te
terminologia complet? (?tiin?a dreptului constitu?ional) ci aceea a ramurii
(drept constitu?ional, drept civil, drept interna?ional, etc.) ?i pentru a
desemna disciplina ?tiin?ific? respectiv?.
Pe m?sur? ce reglement?rile juridice abordeaz? domenii ?i aspecte noi
de reglementare, fenomen ce se manifest? tot mai evident оn epoca actual?
ca urmare a transform?rilor sociale, ?tiin?ifice ?i tehnologice, interne ?i
interna?ionale, apar ?i noi discipline ?tiin?ifice sau tendin?e de a crea
noi ramuri ale ?tiin?elor juridice. Оn acest sens se vorbe?te, bun?oar?, de
dreptul mediului оnconjur?tor, dreptului afacerilor, sau dreptul comunitar
pentru rela?iile Comunit??ii Economice Europene.5
Studiul istoric al dreptului ?i statului constituie obiectul
diferitelor ramuri ce formeaz? disciplinele sau ?tiin?ele juridice
istorice. Dup? modul оn care este abordat? cercetarea istoric? a dreptului,
оn general, оn lume, оntr-o anumit? ?ar? sau numai оn cadrul unei anumite
institu?ii se pot distinge, Istoria general? a dreptului, istoria dreptului
оntr-o anumit? ?ar?, de pild?, Istoria dreptului Republicii Moldova sau
istoria unei ramuri sau institu?ii, cum ar fi istoria dreptului penal sau
istoria dreptului de proprietate, etc. Aici trebuie s? distingem ?i
disciplina istoria doctrinelor (sau gвndirii) juridice care are ca obiect,
a?a cum reiese din denumire, analiza evolu?iei istorice a diferitelor
curente, teorii sau ?coli juridice.
La studiul fenomenului juridic о?i aduc, de asemenea, contribu?ia
unele ?tiin?e de grani??, interdisciplinare ce pot fi considerate ca
auxiliare ?tiin?elor juridice, cum sunt: criminologia, criminalistica,
medicina legal?, psihiatria juridic?, statistica juridic?, informatica sau
cibernetica juridic?. Folosind mijloacele proprii altor ?tiin?e – medicina,
psihologia, cibernetica ?.a. – acestea au un rol important оn activitatea
juridic? la diferitele ei ipostaze.
METODELE CERCET?RII ?TIIN?IFICE A FENOMENULUI JURIDIC
Considera?ii generale
Metodologia juridic? poate s? apar? ca o ?tiin?? despre ?tiin?a dreptului
care dezv?luie aspecte din cele mai importante ?i pasionante cum ar fi:
modul cum lucreaz? omul de ?tiin??, dar ?i artizanul dreptului, regulile
?tiin?ei dreptului, caracterul s?u. Оntr-o exprimare plastic?, Mircea
Manolescu considera c? metodologia juridic? ar fi sistemul care organizeaz?
leg?turile dintre apele adвnci – uneori lini?tite, alteori tumultuoase -
din diferite regnuri juridice, aflate la atвt de deosebite niveluri ?i cu
mare accidente de teren оntre ele. Spre deosebire de alte concep?ii care
consider? c? metodologia juridic? este, de fapt, filozofia unei metodologii
juridice autonome, оn sensul independen?ei de orice concep?ie filozofic?
(“f?r? a se subordona unei anumite icoane de lume ?i via??”).
Ca ?i оn orice domeniu, cercetarea ?tiin?ific? juridic? se bazeaz? pe
folosirea unei metodologii, a unui ansamblu de metode ?i procedee cu
ajutorul c?rora are loc studierea dreptului оn toat? complexitatea sa.
Metodele de cercetare оn domeniul ?tiin?elor sociale s-au dezvoltat ?i
perfec?ionat ?i ele оn contextul general al impulsului dat cunoa?terii
?tiin?ifice de noua revolu?ie ?tiin?ific? contemporan?, eviden?iat mai ales
prin folosirea noilor cuceriri ale informaticii ?i tehnicii de calcul.
Dac? natura opereaz? spontan, gвndirea, оn mod special cea
?tiin?ific?, ac?ioneaz? pe baz? metodic?. Metoda deci apare ca un mijloc
eficace al gвndirii. Modul оn care cugetarea omeneasc? se desf??oar?
reproduce pe cel al realit??ii.
Din momentul оn care s-a stabilit, c? drumul c?tre adev?r este mai
pre?ios decвt оns??i st?pвnirea lui, problema c?ilor pe care cugetarea le
urmeaz? ?i a mijloacelor pe care le folose?te a devenit aproape
chinuitoare.
Problema metodelor de cercetare оn domeniul ?tiin?elor sociale este
deosebit de complex? оn condi?iile dezvolt?rii contemporane, a
оntrep?trunderii diferitor ?tiin?e, inclusiv a apari?iei a a?a-numitor
discipline de grani?? sau de intersec?ie. De aceea, pe lвng? metodele
specifice fiec?rei ramuri de ?tiin?e sociale sau ale naturii – se recurge
azi la generalizarea ?i extinderea unor metode, alt?dat? proprii altor
?tiin?e. Оn aceast? ordine de idei, men?ion?m extinderea cercet?rilor
interdisciplinare cu folosirea evident ?i a unor metode complexe. ?tiin?ele
juridice nu au fost nici ele scutite de aceast? orientare, de?i din p?cate,
оn acest domeniu s-a f?cut destul de pu?in pentru cercetarea teoretic? a
noilor metodologii ?i, ca o consecin?? fireasc? a acestei st?ri de lucruri,
nici utilizarea practic? a noilor metode nu a оnregistrat progresele
necesare.
Оn condi?iile revolu?iei actuale ?tiin?ifice ?i tehnologice se produc
profunde transform?ri – de structur?, de viziune – ce determin? ca
cercetarea ?tiin?ific? s? treac? printr-o muta?ie fecund?. Aceast? muta?ie
aduce оn prim plan un spa?iu privilegiat – acela al оntвlnirii ?tiin?elor,
al dezvolt?rii unor cercet?ri la confluen?a, la limita ?tiin?elor.
Оn plan metodologic asist?m la importante “оmprumuturi”, la o
adev?rat? contaminare metodologic?. Fenomenul este resim?it ?i оn domeniul
cercet?rii dreptului, оn care se оmbin? metodele tradi?ionale cu cele
moderne.
Vorbind de metodele de cercetare ale Teoriei generale a dreptului
avem оn vedere de fapt metodele de cercetare ale ?tiin?ei juridice, оn
general, ?i abordarea lor teoretic?, sarcina ce revine Teoriei generale a
dreptului.
Acum s? facem unele preciz?ri terminologice privind no?iunea de
metod?, metodologie ?.a.m.d.
Cuvвntul metod? vine de la grecescul “methodos”- cale, drum, dar ?i:
mod de expunere. Preocuparea pentru perfec?ionarea metodei a dus la
apari?ia ?tiin?ei despre metod? – metodologia. Metodologia reprezint?
sistemul celor mai generale principii de investiga?ie, deduse din sistemul
celor mai generale legi obiective.
Metoda – prive?te fie un anumit principiu metodologic (metod?
particular?), fie un procedeu tehnic oarecare (metod? individual?).
O metod? оn sensul adev?rat al cuvвntului, trebuie s? fie determinat?
de оns??i obiectul cercet?rii ?tiin?ifice, trebuie s? corespund? legilor
acestuia. Оntre diversele trepte metodologice – generala, particulara,
individuala – se stabilesc raporturi complexe, оn cadrul c?rora se pot
distinge aspecte caracteristice leg?turi dintre general ?i particular,
dintre parte ?i оntreg, dintre proces ?i moment, etc.[1]
O bun? cunoa?tere, explicare ?i interpretare a dreptului (a
fenomenului juridic) reclam? o metodologie corespunz?toare оn baza c?reia
s? se realizeze o оn?elegere ?tiin?ific? a mecanismului ac?iunii sociale a
dreptului, a func?iilor lui, a esen?ei con?inutului ?i formei sale, a
leg?turilor sale multiple cu societatea.
A?a deci, ar?t?m c? prin metode оn?elegem un ansamblu de opera?ii
intelectuale (ce pot consta din principii, norme) care sunt folosite pentru
atingerea unuia sau mai multor obiective privind cunoa?terea unui fenomen.
Оn acest scop, pot fi folosite ?i anumite procedee tehnice, care sunt
unelte auxiliare ale metodelor ?i nu trebuie confundate cu acestea.
Studiul metodelor de cercetare оn domeniul ?tiin?elor juridice, a
valorii lor euristice pentru descoperirea unor cuno?tin?e noi, revine
teoriei generale a dreptului. Aceasta nu elimin? оns? posibilitatea ca ?i
celelalte ramuri ale ?tiin?ei dreptului s?-?i aduc? contribu?ia la
perfec?ionarea metodologiei juridice оn domeniul lor de investiga?ii.
No?iunea metodologiei juridice
?tiin?a dreptului о?i afirm? statutul epistemologic printr-o
preocupare constant? ?i veche pentru perfec?ionarea mijloacelor gвndirii
obiectului s?u.
Оn ultimul timp, aceast? preocupare este concentrat? оn cadrul teoriei
?i sociologiei juridice.
Preocup?ri de definire a metodologiei juridice ?i de analiz? a
metodelor cercet?rii ?tiin?ifice a dreptului sunt prezente оn literatura
juridic?.[2] A?a cum s-a re?inut оntr-un ?ir de lucr?ri, metodologia
juridic?, poate s? apar? ca o ?tiin?? despre ?tiin?a dreptului, care
dezv?luie aspecte din cele mai importante ?i pasionante, cum ar fi: modul
cum lucreaz? omul de ?tiin??, regulile ?tiin?ei dreptului, caracterul s?u.
Оn ce ne prive?te definim metodologia juridic? ca sistem al acelor
factori de relativ? invarian?? оntr-un num?r suficient de mare de metode,
factori ce au ca obiect raporturile, leg?turile, rela?iile ce se stabilesc
оntre diferite metode оn procesul cunoa?terii fenomenului juridic.[3]
Factorii de relativ? invarian?? оntr-un num?r suficient de mare de
metode sunt оn acest caz principiile, normele sau criteriile metodologice,
ele formeaz? con?inutul metodologiei juridice.
Raporturile, leg?turile, rela?iile ce se stabilesc оntre diferitele
metode, fie оnainte, fie оn timpul, fie dup? оncheierea actului de
cercetare ?tiin?ific? alc?tuiesc obiectul metodologiei juridice. Acest
obiect nu-l formeaz? deci metodele оn sine, ci raporturile multiple dintre
acestea.
Оntrucвt metodele difer? ca grad de abstractizare, ca arie de
aplicare, ca grad al preciziei pe care o pot oferi cercet?rii ?tiin?ifice,
se justific? dezvoltarea unei metodologii juridice, ca un ansamblu de norme
de selectare, de cooperare ?i apreciere a avantajelor ?i, eventual,
dezavantajului aplic?rii diverselor metode.
Este de remarcat ?i faptul c? analiza sistemului metodelor de
cercetare a fenomenului juridic nu se vrea оn nici un fel un “clasament
valoric”, оn sensul c? nu poate fi absolutizat? valoarea uneia оn raport cu
alta. Totodat? trebuie comb?tut extremismul metodologic. Se impune o
strвns? colaborare, o combinare a metodelor de cercetare оntrucвt fiecare
are voca?ia de a sesiza universalul.[4]
Metodele cercet?rii ?tiin?ifice juridice
Страницы: 1, 2, 3
