specialitate, s? cerceteze starea moravurilor ?i influen?a tradi?iilor.
Func?iile dreptului comparat nu pot fi disociate de func?iile generale
ale Teoriei dreptului (cognitiv?, critic?, practic-aplicativ?). Compara?ia
ajut? esen?ial la construirea tipologiilor juridice ?i clasific?rilor, în
procesul de legiferare, metoda comparativ? are, de asemenea, o importan??
major?, ea furnizând informa?ii pre?ioase legiuitorului, în leg?tur? cu
reglement?rile cuprinse în alte sisteme de drept sau în documente juridice
interna?ionale.[11] Prin studiul comparat al diferitelor institu?ii
juridice na?ionale se desprind factorii se determin? atât tr?s?turile lor
comune cât ?i cele specifice. Comb?tând în principiu preluarea mecanic? a
unor institu?ii ?i reglement?ri juridice dintr-o ?ar? la alta, ca ?i
considerarea unora drept modele de urmat în alte ??ri, metoda comparat?
arat? calea realist? de folosire a experien?ei legislative ?i juridice,
îmbog??irea reciproc? a sistemelor juridice din diferite ??ri ?tiut fiindc?
orice reglementare juridic? trebuie s? izvorasc? ?i s? r?spund? în primul
rând nevoilor na?ionale, specificului ?i particularit??ilor ??rii
respective, iar pentru g?sirea solu?iilor optime va studia, evident ?i,
experien?a altor sisteme de drept.
Importan?a deosebit? a metodei comparate este dat? ?i de crearea unei
ramuri distincte în sistemul ?tiin?elor juridice dreptul comparat (?tiin?a
dreptului comparat), de crearea în numeroase ??ri a unor catedre ?i
institu?ii de drept comparat, inclusiv a unor institu?ii interna?ionale cum
este Academia Interna?ional? de Drept Comparat cu sediul la Paris.
D. Metoda sociologic?[12]
Metoda sociologic?, reprezint? o direc?ie de cercetare cu reale
foloase pentru cunoa?terea realit??ii juridice.
Existen?a dreptului este intim legat? de via?a social?. S-ar putea
spune c? aceast? leg?tur? se cristalizeaz? în raporturi mai directe decât
celea ale moralei, spre exemplu, toate fenomenele juridice sunt fenomene
sociale (evident, nu toate fenomenele sociale sunt fenomene juridice). Dac?
moralitatea nu poate fi nici ea deta?at? de cadrul social în schimb ea nu
se sprijin? pe “agen?i”specializa?i spre a o ap?ra, iar exerci?iul s?u
poate fi la fel de bine individual, cât ?i colectiv.
Dreptul, dimpotriv?, oricare ar fi formele ?i genurile sale, este
totdeauna fondat pe recunoa?terea colectiv? f?r? de care nu s-ar putea
stabili acea coresponden?? între obliga?iile unora ?i preten?iile altora.
Cu alte cuvinte dreptul este social prin voca?ie ?i prin con?inut.
Juri?tii au privit dintotdeauna instrumentul lor de lucru – legea ca
pe o realitate cu o incontestabil? înc?rc?tur? social-uman? (“iubi societas
ibi jus” – spuneau romanii). Preocup?ri în direc?ia stabilirii leg?turii
dreptului cu mediul înconjur?tor întâlnim din cele mai vechi timpuri. ?i
Aristotel ?i Platon, Cicero, Hobbes, Hugo Gro?ius etc. Au fost preocupa?i
de a stabili o posibil? coresponden?? a legilor în lumea înconjur?toare.
Montesquieu concepea chiar “ spiritul legilor ” în rela?iile dintre oameni
?i dintre ace?tea ?i mediul înconjur?tor, definind legile ca raporturi
necesare decurgând din natura lucrurilor.
Cu toate acestea, nu se poate vorbi despre o metod? sociologic? în
studiul dreptului de la începutul acestui secol. Sociologia ca atare, î?i
leag? începuturile de mijlocul secolului trecut. Ca ?tiin?? a societ??ii, a
formelor de coexisten?? social?, sociologia debuteaz? prin a afi?a serioase
rezerve fa?? de ?tiin?a dreptului.
Întâlnirea dintre sociologie ?i drept s-a petrecut în condi?iile în
care, la o sut? de ani de al apari?ia, la 1804, a Codului civil francez s-a
constatat o anumit? r?mânere în urm? a legilor fa?? de evolu?ia societ??ii,
o anumit? “întârziere cultural?” a dreptului. Aceasta nu mai putea da
întotdeauna solu?ii operative aspectelor noi pe care via?a le ridica.
Dreptul se afla “în întârziere fa?? de fapte”, el începea s?-?i dezv?luie
limitele.
Se apeleaz? ?i la sociologie, cercetându-se, dincolo de hotarele –
sacre pân? atunci – ale normei juridice, mediu social care condi?ioneaz?
dreptul. Sociologia aduce o viziune nou? asupra dreptului – definindu-l ca
un fapt social – ?i încearc? s? resistematizeze sursele evolu?iei ?i
influen?ei dreptului asupra societ??ii, oferind ?tiin?elor juridice o
metod? ra?ional? de studiere a fenomenului social.[13]
Sociologii au recunoscut în preocup?rile str?vechi ale dreptului
elemente importante de sociologie juridic?. Ei au constatat, astfel, c?
dintre toate fenomenele sociale (spirituale, morale, religioase etc.)
fenomenul juridic se impune cu prec?dere ca fiind cel mai caracteristic din
punct de vedere social.
F?când eforturi pentru a ie?i din tiparele pozitivismului, ?tiin?a
dreptului acord? la rându-i, o tot mai mare aten?ie cercet?rii leg?turii
dreptului cu mediul exterior. Întreb?rile juri?tilor bazate pe “quid juris”
?i cele ale sociologilor bazate pe “quid facti” încep s?-?i g?seasc?
temeiuri de apropiere.
Specialistul în drept public, profesorul francez Maurice Haurion
remarca faptul c? “ pu?ina sociologie te îndep?rteaz? de drept, iar multa
sociologie te readuce la el”. În replic?, sociologul francez – jurist la
origine – George Gurvitch completa (peste timp) “pu?in drept te
îndep?rteaz? de sociologie, iar mai mult drept te readuce la ea”.
Cel care pune bazele cercet?rii sociologice a dreptului este juristul
german Eugen Erlich prin lucrarea sa “ Bazele sociologiei dreptului ”,
ap?rut? în 1913.
Erlich, adept al “liberului drept” fundamenteaz? necesitatea unei
cercet?ri mai cuprinz?toare a realit??ii juridice, care nu se poate reduce
la stadiul normelor ?i institu?iilor juridice, fiind necesare cercet?ri în
plan vertical, în adâncime pentru a se pune în eviden?? “dreptul viu”.
În continuare cercetarea sociologic? juridic? ia amploare, contribuind
la aceasta atât sociologi de renume cum ar fi: G.Trade, Max Weber, Georg
Simmel ?. a., cât ?i juri?ti bine cunoscu?i, spre exemplu Rudolf Stammler,
Renato Treves, Jean Carbonier etc.
Cercet?rile sociologice juridice dau o perspectiv? nou? studiului
realit??ii juridice, ca realitate social?, verificând modul în care
societatea influen?eaz? dreptul ?i suport?, la rându-i influen?a din partea
acestuia. Acela?i obiect (dreptul) pe care ?tiin?ele juridice îl studiaz?
din interior, sociologia juridic? a dreptului pune în lumin? faptul c?
între fenomenele sociale exist? unele care au un caracter juridic deosebit
– legile, activitatea jurisdic?ional?, activitatea administrativ?, denumite
uneori ?i fenomene juridice primare, întrucât tr?s?tura lor evident
juridic? le face s? se identifice cu dreptul în acela?i timp îns? exist? ?i
fenomene juridice secundare, în care elementul juridic este mai pu?in
evident – responsabilitatea social?, statutul ?i rolul individului etc., -
de?i nu se poate afirma c? acest element lipse?te cu des?vâr?ire.[14]
Cercetarea sociologic? juridic? îmbr??i?eaz? f?r? discrimin?ri ambele
forme de cuprindere a elementelor de juridicitate în fenomenele vie?ii
sociale. Prin metode care-i r?mân specifice (observa?ia, sondajul de
opinie, ancheta sociologic?, chestionarul, interviul), sociologia juridic?
îmbr??i?eaz? urm?toarele domenii:
- Domeniul cre?rii dreptului;
- Domeniul cunoa?terii legilor de c?tre cet??eni ?i organele de stat;
- Domeniul pozi?iei subiec?ilor raporturilor sociale fa?? de
reglement?rile juridice în vigoare;
- Domeniul cercet?rii cauzelor concrete ale înc?lc?rii dreptului;
- Domeniul limitelor reglement?rii juridice, al raportului dintre sfera
reglement?rilor juridice ?i extrajuridice, a formelor juridice ?i
metajuridice de influen?are a conduitei cet??ene?ti.
Între temele de cercetare sociologic? juridic? se întâlnesc:
- Document?ri solicitate de organe cu competen?e normative;
- Investiga?ii cu caracter de expertiz? legal?;
- Investiga?ii privind modul de administrare a justi?iei;
- Cunoa?terea legii;
- Investiga?ii privind desf??urarea procesului de reintegrare social? a
persoanelor ce au comis fapte antisociale etc.
Cercetarea sociologic? juridic? (metoda sociologic?) poate fi
utilizat? de legiuitor pentru a-?i procura informa?ii în leg?tur? cu m?sura
în care legea este respectat? ?i în ce propor?ie legea î?i g?se?te suport
din partea sentimentului juridic comun.
Exemplu. Sunt bine cunoscute rezultatele cercet?rilor care au stat la
baza unor m?suri legislativ-statale, cum ar fi legisla?ia ?i vârsta
adolescen?ei, conceptul de fapte antisocial?, strategia activit??ii de
cunoa?tere a legilor etc. Iat? spre exemplu, în problematica autorit??ii
p?rinte?ti, într-o anchet? socio-juridic? mai veche desf??urat? în SUA,
cercet?torii ?i-au propus studierea urm?toarelor aspecte:
- Coinciden?ele ?i necoinciden?ele între reglementarea autorit??ii
p?rinte?ti ?i sentimentele juridice ale societ??ii;
- Unitatea sau diversitatea acelor sentimente;
- Analiza importan?ei unor factori de stratificare a opiniilor în
aceast? materie – vârsta, veniturile, sexul, preg?tirea etc., în ce
m?sur? rezultatele cercet?rii sociologice condi?ioneaz?
oportunitatea unor reglement?ri juridice.[15]
Rezultatele cercet?rilor au scos la iveal?, c? în numai cinci din
chestiunile studiate s-a observat o coinciden?? a reglement?rilor de drept
cu sentimentele celor chestiona?i. Întreb?rile puse au fost de tipul:
p?rin?ii au dreptul s? controleze salariile copiilor? Care, poate fi vârsta
minim? pentru încheierea c?s?toriei?
Ancheta a scos la iveal?, printre alte concluzii, o lacun? a
reglement?rii legale: inexisten?a unor dispozi?ii privitoare la vârsta
adolescen?ei. Sociologia ?i psihologia opereaz? o distinc?ie în evolu?ia
tân?rului, vorbind de adolescen?? ca perioad? imediat premerg?toare celei
de maturitate psihic? (chiar cuvântul vine de la adolesco – ere – a cre?te,
a c?p?ta puteri, a se maturiza).
Adolescen?a este stadiul începând cu procesul maturiz?rii sexuale, ?i
sfâr?ind odat? cu apropierea maturit??ii (biopsihice).[16] În general
perioada se situeaz? între anii 12/13 – 18/19. De?i exist? în sociologie
asemenea delimit?ri, dreptul nu consider? vârsta respectiv? ca o etap?
deosebit? în dezvoltarea personalit??ii ?i nu i se acord? forma unei
categorii juridice separate ( e vorba, bineîn?eles, de dreptul SUA).
Aceast? anchet? a subliniat concluzii legate, între altele, ?i de
necesitatea unor revederi ale legisla?iei, în diverse ramuri de drept, care
s? pun? în lumin? asemenea diferen?ieri.
Deci în concluzie putem spune, c? extinderea cercet?rii sociologice cu
metodele proprii inclusiv sondajul de opinie sau ancheta sociologic?, nu au
l?sat pe dinafar? nici aspectele juridice ale vie?ii sociale. Dimpotriv? ca
urmare a extinderii lor s-a conturat sociologia juridic? ca disciplin? de
sinest?t?toare, n?scut? din nevoie ?i ca rezultat al analizei factorilor
sociali de condi?ionare ?i intercondi?ionare ai dreptului. În efortul de
creare ?i conturare cât mai precis? a acestei discipline a fost creat? o
Asocia?ie interna?ional? de sociologie juridic?, iar la unele Facult??i de
drept se predau cursuri în aceast? materie.
E. Metodele cantitative ?i alte metode
Metodele cantitative, cap?t? în ultimul timp o tot mai mare pondere în
cercetarea ?tiin?ific? juridic?, cu largi ?i imediate aplica?ii în practica
dreptului. În general azi, teoria juridic? nu poate merge decât în strâns?
corela?ie cu nevoile practice ale cre?rii ?i aplic?rii dreptului.
Ipotezele ?tiin?ifice se cer a fi verificate în cadrul unor strategii ale
dezvolt?rii fenomenului juridic, în ultim? corela?ie cu scenariile
dezvolt?rii economico-sociale. Descifrarea, explicarea, propunerea de
decizii ?i prognoz? se bazeaz? pe aprecieri teoretice argumentate prin
experien?? dobândit? din studiul cazurilor secundare. Exist? în ??rile
occidentale chiar o ramur? specializat? – jurometria – care pleac? de la
procedeul cazuistic ca un mod de abordare orientat spre cazul singular.
Necesitatea introducerii unor metode cantitative în cercetarea
?tiin?ific? juridic? ?i în practica dreptului a izvorât din nevoia de a
conferi noi valen?e acestei cercet?ri, în strâns? leg?tur? cu unit??ile
practice. Folosirea calculatoarelor ajut? deciziei, aceast? folosire nu
îngusteaz? posibilit??ile de decizie, ci dimpotriv? le optimizeaz?. Timpul
economisit este folosit la fundamentarea temeinic? a deciziei. Informatica
juridic? îmbun?t??e?te procesul decizional prin rapiditatea efectu?rii
diferitelor opera?iuni.
În ultimul timp, chiar în plan decizional se poate vorbi de rolul
ordinatorului – este vorba de deciziile cu caracter “repetitiv” (mai ales
în domeniul deciziei administrative) caracterizate prin faptul c? în
con?inutul lor se face aplicarea mecanic? ?i identic? (pentru acelea?i
categorii de fapte) a unor norme juridice la situa?ii reductibile în
formule matematice finale.[17]
Pe plan mondial cercet?rile de informatic? juridic? au fost orientate în
urm?toarele direc?ii:
- Elaborarea ?i sistematizarea legisla?iei;
- Eviden?a legislativ?;
- Eviden?a deciziilor de practic? judec?toreasc? (a precedentelor
judec?tore?ti);
- Stocarea ?i sistematizarea informa?iei juridice;
- Eviden?e criminologice etc.
În planul eviden?ei legislative calculatorul, în baza programelor
informatice ofer? datele necesare în vederea aprecierii exacte a
corela?iilor dintre reglement?ri, realizând reces?mântul normelor ce pot
intra în conflict.
Consiliul Europei (prin Direc?ia Afacerilor juridice) ?i Comisia Pie?ei
Comune (prin Serviciul Juridic) desf??oar? în mod coordonat eforturi pentru
unificarea cercet?rilor privind perspectivele legisla?iei comunitare.
Înc? din anul 1969, comitetul mini?trilor din Consiliul Europei a creat
un organ de exper?i pentru armonizarea modalit??ilor implement?rii
informa?iei juridice în calculator în domeniul privind tratatele
interna?ionale, reglement?ri interne ?i date de statistic? juridic?.
Este în afara discu?iei faptul c?, în condi?iile tehnice actuale nu se
pune problema utiliz?rii calculatorului pentru a înlocui judec?torul în
pronun?area unei solu?ii în procesul judiciar.
Hot?rârea judec?toreasc? nu înseamn? aplicarea pur mecanic? a legii la o
cauz? determinat?. A?a cum nu exist? dou? frunze absolut identice, doi
fulgi de nea la fel, tot astfel nu putem s? întâlnim dou? spe?e, dou?
cazuri de via??, identice, chiar dac? în elementele lor generale, spe?ele
ce se deduc în fa?a completului de judecat? pot prezenta (?i prezint?)
multe aspecte comune. Instan?a trebuie, pentru acest motiv, s? fac? o
evaluare a fiec?rei spe?e sub cele mai variate aspecte, cu grij? de nuan?e
?i de individualizare a tr?s?turilor ce sunt impuse de circumstan?ele
fiec?rei cauze ?i de particularit??ile fiec?rui participant (reclamant,
pârât, inculpat, parte civil?, parte responsabil? etc.) la procesul
judiciar. Aceasta nu înseamn? c? ordinatorul nu-?i afl? locul pe masa
judec?torului. Dimpotriv?, a?a cum demonstreaz? situa?ia organiz?rii
instan?elor din ??rile dezvoltate pe masa fiec?rui judec?tor se afl? un
terminal de la care se poate ob?ine într-un termen record o cantitate de
informa?ie legislativ? de doctrin? ?i de practic?, care scute?te eforturi
considerabile, aduce plusul de exactitate, de siguran?? ?i accelereaz?
considerabil rezultatul (stabilirea ?i motivarea solu?iei).
În general, metodele cantitative aplicate în drept din care am amintit
doar câteva – au meritul incontestabil de a contribui efectiv la
perfec?ionarea reglement?rilor juridice, la sporirea eficien?ei lor
sociale, precum ?i la îmbun?t??irea activit??ii practice de realizare a
dreptului. De aceea orice rezerv?, orice prejudecat? cu privire la
utilitatea acestor metode trebuie statornic înl?turate.[18]
Dintre alte metode este de re?inut importan?a folosirii metodei
statistice, util? atât pentru procesul de elaborare a dreptului cât ?i
pentru cel de aplicare. De altfel, statistica judiciar? s-a conturat ca un
domeniu distinct al statisticii.
Cât prive?te metoda experimental? – proprie ?tiin?elor naturii, men?ion?m
c? în domeniul dreptului uneori în domeniul reglement?rii cu caracter
economic, când punându-se problema unei transform?ri de ansamblu, la scara
na?ional?, s-a recurs în prealabil la verificarea noilor m?suri la scar?
redus?, în câteva unit??i.
Concluzii
Pornind de la leg?tura indisolubil? între drept ?i stat, ceea ce face
ca oamenii de ?tiin??, speciali?ti în teoria dreptului, s? se ocupe, de
asemenea, de teoria statului, au ap?rut lucr?ri teoretice cu caracter
monografic sau cursuri universitare dedicate studierii comune a statului ?i
dreptului, constituindu-se ?i o disciplin? distinct? de teoria general? a
statului ?i dreptului.
În principiu, ?tiin?a juridic? ar fi incomplet?, iar juristul
unilateral f?r? studierea statului, în a?a m?sur? cele dou? fenomene –
statul ?i dreptul, sunt legate unul de altul. De aceea unele concepte,
no?iuni, categorii legate de stat se analizeaz? în cadrul disciplinei
Teoria general? a dreptului ?i statului. În orice caz, teoria general? a
dreptului ?i statului nu poate evita abordarea unor teme privind statul,
leg?tura sa cu dreptul, fiindc? numai astfel va putea da o imagine
armonios închegat? ?i bine conturat? asupra dreptului.
Revenind la cercetarea ?i defini?ia obiectului teoriei generale a
dreptului ?i statului este de re?inut c? ea studiaz? dreptul ?i statul în
ansamblu în generalitatea ?i integritatea sa, ordinea juridic? în
întregime. Ea formuleaz? defini?ia dreptului ?i statului, celelalte
concepte, categorii caracteristice dreptului, fiind valabile pentru toate
?tiin?ele juridice, cum sunt, bun?oar?, categoriile de norm? juridic? izvor
de drept, sistem de drept, ordine de drept, r?spundere juridic?, drept
subiectiv ?.a. De asemenea, ea formuleaz? o serie de principii generale,
valabile pentru toate ?tiin?ele juridice. De exemplu, principiile
legalit??ii, suprema?iei legii, prezum?iei de cunoa?tere a legii (nimeni
nu se poate scuza de necunoa?terea legii) ?.a. Teoria general? a dreptului
?i statului studiaz?, de asemenea, metodologia de cercetare, folosit? de
?tiin?a dreptului.
Ca disciplin? de înv???mânt teoria general? a dreptului ?i statului
are ?i un caracter de introducere în studiul materiilor juridice. Ea poate
fi îns? ?i o disciplin? conclusiv?, de sintez?, dar pentru aceasta ar
trebui studiat? în ultimii ani sau chiar în ultimul an de studii, dup?
însu?irea majorit??ii materiilor.
Metodologia juridic? poate s? apar? ca o ?tiin?? despre ?tiin?a
dreptului care dezv?luie aspecte din cele mai importante ?i pasionante cum
ar fi: modul cum lucreaz? omul de ?tiin??, dar ?i artizanul dreptului,
regulile ?tiin?ei dreptului, caracterul s?u.
Ca ?i în orice domeniu, cercetarea ?tiin?ific? juridic? se bazeaz? pe
folosirea unei metodologii, a unui ansamblu de metode ?i procedee cu
ajutorul c?rora are loc studierea dreptului în toat? complexitatea sa
În leg?tur? cu acest fapt men?ion?m extinderea cercet?rilor
interdisciplinare cu folosirea evident? ?i a unor metode complexe.
?tiin?ele juridice nu au fost nici ele scutite de aceast? orientare, de?i
din p?cate, în acest domeniu s-a f?cut destul de pu?in pentru cercetarea
teoretic? a noilor metodologii ?i, ca o consecin?? fireasc? a acestei st?ri
de lucruri, nici utilizarea practic? a noilor metode nu a înregistrat
progresele necesare.
O bun? cunoa?tere, explicare ?i interpretare a dreptului (a
fenomenului juridic) reclam? o metodologie corespunz?toare în baza c?reia
s? se realizeze o în?elegere ?tiin?ific? a mecanismului ac?iunii sociale a
dreptului, a func?iilor lui, a esen?ei con?inutului ?i formei sale, a
leg?turilor sale multiple cu societatea.
Referindu-ne la principalele metode ale cercet?rii juridice men?ion?m
în primul rând metoda logic?.
În cercetarea dreptului, a fenomenului juridic atât de complex,
Teoria dreptului, toate ?tiin?ele juridice se folosesc de categoriile,
ra?ionamentele logice. F?când abstrac?ie de ceea ce nu este esen?ial,
întâmpl?tor în existen?a dreptului, teoria caut? s? dezv?luie, folosindu-se
de metoda logic?, ceea ce este esen?ial, caracteristic, pentru drept. De
importan?a aplic?rii Logicii în cercetarea fenomenului juridic vorbe?te
îns??i faptul c? s-a conturat ca o disciplin? aparte logica juridic?.
În leg?tur? cu metoda istoric? ar?t?m c? potrivit acestei metode
?tiin?ele juridice cerceteaz? dreptul în perspectiva ?i evolu?ia sa
istoric?, de-a lungul diferitelor orânduiri sociale, ele analizeaz? esen?a,
forma ?i func?iile dreptului raportate la etapa istoric? pe care o str?bate
o societate, ?tiut fiind c? institu?iile juridice poart? pecetea
transform?rilor istorice ale poporului ?i ??rii respective.
Apelând la istorie, dreptul î?i afl? condi?iile ce-i pot descifra
ascenden?a. Astfel, plecând de la datele pe care le ofer? istoria, în
cercetarea marilor institu?ii juridice ?tiin?a dreptului, constatând
vechimea lor, le urm?re?te evolu?ia, configura?ia, func?iile etc.
O alt? metod?, ce poate fi amintit? în cadrul aceluia?i capitol, este
metoda comparat?. Compararea sistemelor de drept ale diverselor state, a
tr?s?turilor ramurilor, institu?iilor ?i normelor acestora s-a dovedit
extrem de fructuoas? în procesul metodologic de studiere a fenomenului
juridic.
Compara?ia ajut? esen?ial la construirea tipologiilor juridice ?i
clasific?rilor, în procesul de legiferare. Metoda comparativ? are, de
asemenea, o importan?? major?, ea furnizând informa?ii pre?ioase
legiuitorului, în leg?tur? cu reglement?rile cuprinse în alte sisteme de
drept sau în documente juridice interna?ionale. Prin studiul comparat al
diferitelor institu?ii juridice na?ionale se desprind factorii se determin?
atât tr?s?turile lor comune cât ?i cele specifice Importan?a deosebit? a
metodei comparate este dat? ?i de crearea unei ramuri distincte în sistemul
?tiin?elor juridice dreptul comparat.
Sociologia aduce o viziune nou? asupra dreptului – definindu-l ca un
fapt social – ?i încearc? s? resistematizeze sursele evolu?iei ?i
metod? ra?ional? de studiere a fenomenului social. Cercetarea sociologic?
juridic? (metoda sociologic?) poate fi utilizat? de legiuitor pentru a-?i
procura informa?ii în leg?tur? cu m?sura în care legea este respectat? ?i
în ce propor?ie legea î?i g?se?te suport din partea sentimentului juridic
comun.
Ca o concluzie, dup? prezentarea succint? a metodelor de cercetare, se
impune constatarea c? ele nu trebuie în?elese în mod izolat, ci în
interdependen?a complementaritatea lor. Folosindu-le astfel, cercetarea
?tiin?ific? juridic?, atât cea fundamental?, preponderent teoretic?, cât ?i
cea aplicativ? are garan?ia ob?inerii unor rezultate valoroase ?i utile.
Bibliografie
N. Popa. Teoria general? a dreptului. Bucure?ti, 1992.
G.Vrabie, S. Popescu. Teoria general? a dreptului. Ia?i, 1993.
I. Ceterchi, M. Luburici. Teoria general? a statului ?i dreptului.
Bucure?ti, 1983.
A. Gulipe. C voprosu o formirovanii metodologhii pravovoi nauchi. Sovetscoe
gosudarstvo i pravo. 1991, Nr. 4.
V. Cozlov. Problemî predmeta i metodologhia ob?cei teorii prava. Leningrad,
1989
D. Ciobanu. Introducere în studiul dreptului. Bucure?ti, 1993.
I. Hum?. Introducere în studiul dreptului. Ia?i, 1993
Teoria general? a dreptului. (curs de lec?ii). N. Novgorod, 1993.
L. Mamut. Nauca o gosudarstve i prave: neobhodimosti radicalinogo
obnovlenia.// Filosofschie nauchi. 1989, Nr. 11
Planul lucr?rii
Introducere ……………………………………………………………………1
Obiectul de studiu ……………………………………………………………2
Metodele cercet?rii ?tiin?ifice a fenomenului juridic……………………….…6
Considera?ii generale……………………………………………………6
No?iunea metodologiei juridice ……………………………………………….9
Metodologia cercet?rii ?tiin?ifice juridice ……………………………………11
Metoda logic?.…………………………………………………..11
Metoda istoric? ……………………………………………….. 14
Metoda comparativ? …………………………………………...16
Metoda sociologic? ……………………………………………20
Metoda cantitativ? ?i alte metode ..…………………………….25
Concluzii ……………………………………………………………………..28
Bibliografie …………………………………………………………………..32
-----------------------
1 I. Ceterchi, M. Luburici. Teoria general? a statului ?i dreptului.
Bucure?ti, 1983, p. 8
2 M. Djuvara. Teoria general? a dreptului (enciclopedie juridic?). Editura
All, 1995
3 I. Ceterchi, M. Luburici. Teoria general? a statului ?i dreptului.
Bucure?ti, 1967.
4 I. Ceterchi, I. Craiovan. Op. citat?, p. 10
5 I. Ceterchi, I. Craiovan. Op. citat?, p. 12.
[1] N. Popa. Lucr. citat?, p 14
[2] S. Popescu, D. Iliescu. Probleme actuale ale metodologiei juridice.
Bucure?ti, 1979.
[3] N. Popa, lucr. citat?, p. 15
[4] N. Popa, lucr. citat?, p. 15
[5] I. Ceterchi, I. Craiovan, lucr. citat?, p. 15
[6] N. Popa, lucr. citat?, p.21.
[7] N. Popa. Teoria general? a dreptului. Bucure?ti, 1992, p. 19
[8] R. David. Pravovîie sistemî sovremennosti. Moscova, 1988,
[9] V. Zl?tescu, I. Zl?tescu. Regulile metodei comparative în studiul
dreptului. Studii de drept românesc. 1, 1989.
[10] V. Zl?tescu, I. Zl?tescu. Lucr. citat?, p. 340.
[11] N. Popa. Lucr. citat?, p. 20
[12] N. Popa . teoria general? a dreptului. Bucure?ti, 1992.
[13] N. Popa. Lucr. citat?, p. 22
[14] N. Popa. Lucr. citat?, p. 24
[15] N. Popa. Lucr. citat?, p. 25
[16] A. Roth. Individ ?i societate. Bucure?ti, 1986.
[17] V. Hanga. Calculatorul în ajutorul deciziei. Studii de cercet?ri
juridice, Nr.1, 1989
[18] N. Popa. Lucr. citat?, p. 27
1. în condi?iile c este:
Ñòðàíèöû: 1, 2, 3