Ðåôåðàòû. Introducere






specialitate, s? cerceteze starea moravurilor ?i influen?a tradi?iilor.

Func?iile dreptului comparat nu pot fi disociate de func?iile generale

ale Teoriei dreptului (cognitiv?, critic?, practic-aplicativ?). Compara?ia

ajut? esen?ial la construirea tipologiilor juridice ?i clasific?rilor, în

procesul de legiferare, metoda comparativ? are, de asemenea, o importan??

major?, ea furnizând informa?ii pre?ioase legiuitorului, în leg?tur? cu

reglement?rile cuprinse în alte sisteme de drept sau în documente juridice

interna?ionale.[11] Prin studiul comparat al diferitelor institu?ii

juridice na?ionale se desprind factorii se determin? atât tr?s?turile lor

comune cât ?i cele specifice. Comb?tând în principiu preluarea mecanic? a

unor institu?ii ?i reglement?ri juridice dintr-o ?ar? la alta, ca ?i

considerarea unora drept modele de urmat în alte ??ri, metoda comparat?

arat? calea realist? de folosire a experien?ei legislative ?i juridice,

îmbog??irea reciproc? a sistemelor juridice din diferite ??ri ?tiut fiindc?

orice reglementare juridic? trebuie s? izvorasc? ?i s? r?spund? în primul

rând nevoilor na?ionale, specificului ?i particularit??ilor ??rii

respective, iar pentru g?sirea solu?iilor optime va studia, evident ?i,

experien?a altor sisteme de drept.

Importan?a deosebit? a metodei comparate este dat? ?i de crearea unei

ramuri distincte în sistemul ?tiin?elor juridice dreptul comparat (?tiin?a

dreptului comparat), de crearea în numeroase ??ri a unor catedre ?i

institu?ii de drept comparat, inclusiv a unor institu?ii interna?ionale cum

este Academia Interna?ional? de Drept Comparat cu sediul la Paris.

D. Metoda sociologic?[12]

Metoda sociologic?, reprezint? o direc?ie de cercetare cu reale

foloase pentru cunoa?terea realit??ii juridice.

Existen?a dreptului este intim legat? de via?a social?. S-ar putea

spune c? aceast? leg?tur? se cristalizeaz? în raporturi mai directe decât

celea ale moralei, spre exemplu, toate fenomenele juridice sunt fenomene

sociale (evident, nu toate fenomenele sociale sunt fenomene juridice). Dac?

moralitatea nu poate fi nici ea deta?at? de cadrul social în schimb ea nu

se sprijin? pe “agen?i”specializa?i spre a o ap?ra, iar exerci?iul s?u

poate fi la fel de bine individual, cât ?i colectiv.

Dreptul, dimpotriv?, oricare ar fi formele ?i genurile sale, este

totdeauna fondat pe recunoa?terea colectiv? f?r? de care nu s-ar putea

stabili acea coresponden?? între obliga?iile unora ?i preten?iile altora.

Cu alte cuvinte dreptul este social prin voca?ie ?i prin con?inut.

Juri?tii au privit dintotdeauna instrumentul lor de lucru – legea ca

pe o realitate cu o incontestabil? înc?rc?tur? social-uman? (“iubi societas

ibi jus” – spuneau romanii). Preocup?ri în direc?ia stabilirii leg?turii

dreptului cu mediul înconjur?tor întâlnim din cele mai vechi timpuri. ?i

Aristotel ?i Platon, Cicero, Hobbes, Hugo Gro?ius etc. Au fost preocupa?i

de a stabili o posibil? coresponden?? a legilor în lumea înconjur?toare.

Montesquieu concepea chiar “ spiritul legilor ” în rela?iile dintre oameni

?i dintre ace?tea ?i mediul înconjur?tor, definind legile ca raporturi

necesare decurgând din natura lucrurilor.

Cu toate acestea, nu se poate vorbi despre o metod? sociologic? în

studiul dreptului de la începutul acestui secol. Sociologia ca atare, î?i

leag? începuturile de mijlocul secolului trecut. Ca ?tiin?? a societ??ii, a

formelor de coexisten?? social?, sociologia debuteaz? prin a afi?a serioase

rezerve fa?? de ?tiin?a dreptului.

Întâlnirea dintre sociologie ?i drept s-a petrecut în condi?iile în

care, la o sut? de ani de al apari?ia, la 1804, a Codului civil francez s-a

constatat o anumit? r?mânere în urm? a legilor fa?? de evolu?ia societ??ii,

o anumit? “întârziere cultural?” a dreptului. Aceasta nu mai putea da

întotdeauna solu?ii operative aspectelor noi pe care via?a le ridica.

Dreptul se afla “în întârziere fa?? de fapte”, el începea s?-?i dezv?luie

limitele.

Se apeleaz? ?i la sociologie, cercetându-se, dincolo de hotarele –

sacre pân? atunci – ale normei juridice, mediu social care condi?ioneaz?

dreptul. Sociologia aduce o viziune nou? asupra dreptului – definindu-l ca

un fapt social – ?i încearc? s? resistematizeze sursele evolu?iei ?i

influen?ei dreptului asupra societ??ii, oferind ?tiin?elor juridice o

metod? ra?ional? de studiere a fenomenului social.[13]

Sociologii au recunoscut în preocup?rile str?vechi ale dreptului

elemente importante de sociologie juridic?. Ei au constatat, astfel, c?

dintre toate fenomenele sociale (spirituale, morale, religioase etc.)

fenomenul juridic se impune cu prec?dere ca fiind cel mai caracteristic din

punct de vedere social.

F?când eforturi pentru a ie?i din tiparele pozitivismului, ?tiin?a

dreptului acord? la rându-i, o tot mai mare aten?ie cercet?rii leg?turii

dreptului cu mediul exterior. Întreb?rile juri?tilor bazate pe “quid juris”

?i cele ale sociologilor bazate pe “quid facti” încep s?-?i g?seasc?

temeiuri de apropiere.

Specialistul în drept public, profesorul francez Maurice Haurion

remarca faptul c? “ pu?ina sociologie te îndep?rteaz? de drept, iar multa

sociologie te readuce la el”. În replic?, sociologul francez – jurist la

origine – George Gurvitch completa (peste timp) “pu?in drept te

îndep?rteaz? de sociologie, iar mai mult drept te readuce la ea”.

Cel care pune bazele cercet?rii sociologice a dreptului este juristul

german Eugen Erlich prin lucrarea sa “ Bazele sociologiei dreptului ”,

ap?rut? în 1913.

Erlich, adept al “liberului drept” fundamenteaz? necesitatea unei

cercet?ri mai cuprinz?toare a realit??ii juridice, care nu se poate reduce

la stadiul normelor ?i institu?iilor juridice, fiind necesare cercet?ri în

plan vertical, în adâncime pentru a se pune în eviden?? “dreptul viu”.

În continuare cercetarea sociologic? juridic? ia amploare, contribuind

la aceasta atât sociologi de renume cum ar fi: G.Trade, Max Weber, Georg

Simmel ?. a., cât ?i juri?ti bine cunoscu?i, spre exemplu Rudolf Stammler,

Renato Treves, Jean Carbonier etc.

Cercet?rile sociologice juridice dau o perspectiv? nou? studiului

realit??ii juridice, ca realitate social?, verificând modul în care

societatea influen?eaz? dreptul ?i suport?, la rându-i influen?a din partea

acestuia. Acela?i obiect (dreptul) pe care ?tiin?ele juridice îl studiaz?

din interior, sociologia juridic? a dreptului pune în lumin? faptul c?

între fenomenele sociale exist? unele care au un caracter juridic deosebit

– legile, activitatea jurisdic?ional?, activitatea administrativ?, denumite

uneori ?i fenomene juridice primare, întrucât tr?s?tura lor evident

juridic? le face s? se identifice cu dreptul în acela?i timp îns? exist? ?i

fenomene juridice secundare, în care elementul juridic este mai pu?in

evident – responsabilitatea social?, statutul ?i rolul individului etc., -

de?i nu se poate afirma c? acest element lipse?te cu des?vâr?ire.[14]

Cercetarea sociologic? juridic? îmbr??i?eaz? f?r? discrimin?ri ambele

forme de cuprindere a elementelor de juridicitate în fenomenele vie?ii

sociale. Prin metode care-i r?mân specifice (observa?ia, sondajul de

opinie, ancheta sociologic?, chestionarul, interviul), sociologia juridic?

îmbr??i?eaz? urm?toarele domenii:

- Domeniul cre?rii dreptului;

- Domeniul cunoa?terii legilor de c?tre cet??eni ?i organele de stat;

- Domeniul pozi?iei subiec?ilor raporturilor sociale fa?? de

reglement?rile juridice în vigoare;

- Domeniul cercet?rii cauzelor concrete ale înc?lc?rii dreptului;

- Domeniul limitelor reglement?rii juridice, al raportului dintre sfera

reglement?rilor juridice ?i extrajuridice, a formelor juridice ?i

metajuridice de influen?are a conduitei cet??ene?ti.

Între temele de cercetare sociologic? juridic? se întâlnesc:

- Document?ri solicitate de organe cu competen?e normative;

- Investiga?ii cu caracter de expertiz? legal?;

- Investiga?ii privind modul de administrare a justi?iei;

- Cunoa?terea legii;

- Investiga?ii privind desf??urarea procesului de reintegrare social? a

persoanelor ce au comis fapte antisociale etc.

Cercetarea sociologic? juridic? (metoda sociologic?) poate fi

utilizat? de legiuitor pentru a-?i procura informa?ii în leg?tur? cu m?sura

în care legea este respectat? ?i în ce propor?ie legea î?i g?se?te suport

din partea sentimentului juridic comun.

Exemplu. Sunt bine cunoscute rezultatele cercet?rilor care au stat la

baza unor m?suri legislativ-statale, cum ar fi legisla?ia ?i vârsta

adolescen?ei, conceptul de fapte antisocial?, strategia activit??ii de

cunoa?tere a legilor etc. Iat? spre exemplu, în problematica autorit??ii

p?rinte?ti, într-o anchet? socio-juridic? mai veche desf??urat? în SUA,

cercet?torii ?i-au propus studierea urm?toarelor aspecte:

- Coinciden?ele ?i necoinciden?ele între reglementarea autorit??ii

p?rinte?ti ?i sentimentele juridice ale societ??ii;

- Unitatea sau diversitatea acelor sentimente;

- Analiza importan?ei unor factori de stratificare a opiniilor în

aceast? materie – vârsta, veniturile, sexul, preg?tirea etc., în ce

m?sur? rezultatele cercet?rii sociologice condi?ioneaz?

oportunitatea unor reglement?ri juridice.[15]

Rezultatele cercet?rilor au scos la iveal?, c? în numai cinci din

chestiunile studiate s-a observat o coinciden?? a reglement?rilor de drept

cu sentimentele celor chestiona?i. Întreb?rile puse au fost de tipul:

p?rin?ii au dreptul s? controleze salariile copiilor? Care, poate fi vârsta

minim? pentru încheierea c?s?toriei?

Ancheta a scos la iveal?, printre alte concluzii, o lacun? a

reglement?rii legale: inexisten?a unor dispozi?ii privitoare la vârsta

adolescen?ei. Sociologia ?i psihologia opereaz? o distinc?ie în evolu?ia

tân?rului, vorbind de adolescen?? ca perioad? imediat premerg?toare celei

de maturitate psihic? (chiar cuvântul vine de la adolesco – ere – a cre?te,

a c?p?ta puteri, a se maturiza).

Adolescen?a este stadiul începând cu procesul maturiz?rii sexuale, ?i

sfâr?ind odat? cu apropierea maturit??ii (biopsihice).[16] În general

perioada se situeaz? între anii 12/13 – 18/19. De?i exist? în sociologie

asemenea delimit?ri, dreptul nu consider? vârsta respectiv? ca o etap?

deosebit? în dezvoltarea personalit??ii ?i nu i se acord? forma unei

categorii juridice separate ( e vorba, bineîn?eles, de dreptul SUA).

Aceast? anchet? a subliniat concluzii legate, între altele, ?i de

necesitatea unor revederi ale legisla?iei, în diverse ramuri de drept, care

s? pun? în lumin? asemenea diferen?ieri.

Deci în concluzie putem spune, c? extinderea cercet?rii sociologice cu

metodele proprii inclusiv sondajul de opinie sau ancheta sociologic?, nu au

l?sat pe dinafar? nici aspectele juridice ale vie?ii sociale. Dimpotriv? ca

urmare a extinderii lor s-a conturat sociologia juridic? ca disciplin? de

sinest?t?toare, n?scut? din nevoie ?i ca rezultat al analizei factorilor

sociali de condi?ionare ?i intercondi?ionare ai dreptului. În efortul de

creare ?i conturare cât mai precis? a acestei discipline a fost creat? o

Asocia?ie interna?ional? de sociologie juridic?, iar la unele Facult??i de

drept se predau cursuri în aceast? materie.

E. Metodele cantitative ?i alte metode

Metodele cantitative, cap?t? în ultimul timp o tot mai mare pondere în

cercetarea ?tiin?ific? juridic?, cu largi ?i imediate aplica?ii în practica

dreptului. În general azi, teoria juridic? nu poate merge decât în strâns?

corela?ie cu nevoile practice ale cre?rii ?i aplic?rii dreptului.

Ipotezele ?tiin?ifice se cer a fi verificate în cadrul unor strategii ale

dezvolt?rii fenomenului juridic, în ultim? corela?ie cu scenariile

dezvolt?rii economico-sociale. Descifrarea, explicarea, propunerea de

decizii ?i prognoz? se bazeaz? pe aprecieri teoretice argumentate prin

experien?? dobândit? din studiul cazurilor secundare. Exist? în ??rile

occidentale chiar o ramur? specializat? – jurometria – care pleac? de la

procedeul cazuistic ca un mod de abordare orientat spre cazul singular.

Necesitatea introducerii unor metode cantitative în cercetarea

?tiin?ific? juridic? ?i în practica dreptului a izvorât din nevoia de a

conferi noi valen?e acestei cercet?ri, în strâns? leg?tur? cu unit??ile

practice. Folosirea calculatoarelor ajut? deciziei, aceast? folosire nu

îngusteaz? posibilit??ile de decizie, ci dimpotriv? le optimizeaz?. Timpul

economisit este folosit la fundamentarea temeinic? a deciziei. Informatica

juridic? îmbun?t??e?te procesul decizional prin rapiditatea efectu?rii

diferitelor opera?iuni.

În ultimul timp, chiar în plan decizional se poate vorbi de rolul

ordinatorului – este vorba de deciziile cu caracter “repetitiv” (mai ales

în domeniul deciziei administrative) caracterizate prin faptul c? în

con?inutul lor se face aplicarea mecanic? ?i identic? (pentru acelea?i

categorii de fapte) a unor norme juridice la situa?ii reductibile în

formule matematice finale.[17]

Pe plan mondial cercet?rile de informatic? juridic? au fost orientate în

urm?toarele direc?ii:

- Elaborarea ?i sistematizarea legisla?iei;

- Eviden?a legislativ?;

- Eviden?a deciziilor de practic? judec?toreasc? (a precedentelor

judec?tore?ti);

- Stocarea ?i sistematizarea informa?iei juridice;

- Eviden?e criminologice etc.

În planul eviden?ei legislative calculatorul, în baza programelor

informatice ofer? datele necesare în vederea aprecierii exacte a

corela?iilor dintre reglement?ri, realizând reces?mântul normelor ce pot

intra în conflict.

Consiliul Europei (prin Direc?ia Afacerilor juridice) ?i Comisia Pie?ei

Comune (prin Serviciul Juridic) desf??oar? în mod coordonat eforturi pentru

unificarea cercet?rilor privind perspectivele legisla?iei comunitare.

Înc? din anul 1969, comitetul mini?trilor din Consiliul Europei a creat

un organ de exper?i pentru armonizarea modalit??ilor implement?rii

informa?iei juridice în calculator în domeniul privind tratatele

interna?ionale, reglement?ri interne ?i date de statistic? juridic?.

Este în afara discu?iei faptul c?, în condi?iile tehnice actuale nu se

pune problema utiliz?rii calculatorului pentru a înlocui judec?torul în

pronun?area unei solu?ii în procesul judiciar.

Hot?rârea judec?toreasc? nu înseamn? aplicarea pur mecanic? a legii la o

cauz? determinat?. A?a cum nu exist? dou? frunze absolut identice, doi

fulgi de nea la fel, tot astfel nu putem s? întâlnim dou? spe?e, dou?

cazuri de via??, identice, chiar dac? în elementele lor generale, spe?ele

ce se deduc în fa?a completului de judecat? pot prezenta (?i prezint?)

multe aspecte comune. Instan?a trebuie, pentru acest motiv, s? fac? o

evaluare a fiec?rei spe?e sub cele mai variate aspecte, cu grij? de nuan?e

?i de individualizare a tr?s?turilor ce sunt impuse de circumstan?ele

fiec?rei cauze ?i de particularit??ile fiec?rui participant (reclamant,

pârât, inculpat, parte civil?, parte responsabil? etc.) la procesul

judiciar. Aceasta nu înseamn? c? ordinatorul nu-?i afl? locul pe masa

judec?torului. Dimpotriv?, a?a cum demonstreaz? situa?ia organiz?rii

instan?elor din ??rile dezvoltate pe masa fiec?rui judec?tor se afl? un

terminal de la care se poate ob?ine într-un termen record o cantitate de

informa?ie legislativ? de doctrin? ?i de practic?, care scute?te eforturi

considerabile, aduce plusul de exactitate, de siguran?? ?i accelereaz?

considerabil rezultatul (stabilirea ?i motivarea solu?iei).

În general, metodele cantitative aplicate în drept din care am amintit

doar câteva – au meritul incontestabil de a contribui efectiv la

perfec?ionarea reglement?rilor juridice, la sporirea eficien?ei lor

sociale, precum ?i la îmbun?t??irea activit??ii practice de realizare a

dreptului. De aceea orice rezerv?, orice prejudecat? cu privire la

utilitatea acestor metode trebuie statornic înl?turate.[18]

Dintre alte metode este de re?inut importan?a folosirii metodei

statistice, util? atât pentru procesul de elaborare a dreptului cât ?i

pentru cel de aplicare. De altfel, statistica judiciar? s-a conturat ca un

domeniu distinct al statisticii.

Cât prive?te metoda experimental? – proprie ?tiin?elor naturii, men?ion?m

c? în domeniul dreptului uneori în domeniul reglement?rii cu caracter

economic, când punându-se problema unei transform?ri de ansamblu, la scara

na?ional?, s-a recurs în prealabil la verificarea noilor m?suri la scar?

redus?, în câteva unit??i.

Concluzii

Pornind de la leg?tura indisolubil? între drept ?i stat, ceea ce face

ca oamenii de ?tiin??, speciali?ti în teoria dreptului, s? se ocupe, de

asemenea, de teoria statului, au ap?rut lucr?ri teoretice cu caracter

monografic sau cursuri universitare dedicate studierii comune a statului ?i

dreptului, constituindu-se ?i o disciplin? distinct? de teoria general? a

statului ?i dreptului.

În principiu, ?tiin?a juridic? ar fi incomplet?, iar juristul

unilateral f?r? studierea statului, în a?a m?sur? cele dou? fenomene –

statul ?i dreptul, sunt legate unul de altul. De aceea unele concepte,

no?iuni, categorii legate de stat se analizeaz? în cadrul disciplinei

Teoria general? a dreptului ?i statului. În orice caz, teoria general? a

dreptului ?i statului nu poate evita abordarea unor teme privind statul,

leg?tura sa cu dreptul, fiindc? numai astfel va putea da o imagine

armonios închegat? ?i bine conturat? asupra dreptului.

Revenind la cercetarea ?i defini?ia obiectului teoriei generale a

dreptului ?i statului este de re?inut c? ea studiaz? dreptul ?i statul în

ansamblu în generalitatea ?i integritatea sa, ordinea juridic? în

întregime. Ea formuleaz? defini?ia dreptului ?i statului, celelalte

concepte, categorii caracteristice dreptului, fiind valabile pentru toate

?tiin?ele juridice, cum sunt, bun?oar?, categoriile de norm? juridic? izvor

de drept, sistem de drept, ordine de drept, r?spundere juridic?, drept

subiectiv ?.a. De asemenea, ea formuleaz? o serie de principii generale,

valabile pentru toate ?tiin?ele juridice. De exemplu, principiile

legalit??ii, suprema?iei legii, prezum?iei de cunoa?tere a legii (nimeni

nu se poate scuza de necunoa?terea legii) ?.a. Teoria general? a dreptului

?i statului studiaz?, de asemenea, metodologia de cercetare, folosit? de

?tiin?a dreptului.

Ca disciplin? de înv???mânt teoria general? a dreptului ?i statului

are ?i un caracter de introducere în studiul materiilor juridice. Ea poate

fi îns? ?i o disciplin? conclusiv?, de sintez?, dar pentru aceasta ar

trebui studiat? în ultimii ani sau chiar în ultimul an de studii, dup?

însu?irea majorit??ii materiilor.

Metodologia juridic? poate s? apar? ca o ?tiin?? despre ?tiin?a

dreptului care dezv?luie aspecte din cele mai importante ?i pasionante cum

ar fi: modul cum lucreaz? omul de ?tiin??, dar ?i artizanul dreptului,

regulile ?tiin?ei dreptului, caracterul s?u.

Ca ?i în orice domeniu, cercetarea ?tiin?ific? juridic? se bazeaz? pe

folosirea unei metodologii, a unui ansamblu de metode ?i procedee cu

ajutorul c?rora are loc studierea dreptului în toat? complexitatea sa

În leg?tur? cu acest fapt men?ion?m extinderea cercet?rilor

interdisciplinare cu folosirea evident? ?i a unor metode complexe.

?tiin?ele juridice nu au fost nici ele scutite de aceast? orientare, de?i

din p?cate, în acest domeniu s-a f?cut destul de pu?in pentru cercetarea

teoretic? a noilor metodologii ?i, ca o consecin?? fireasc? a acestei st?ri

de lucruri, nici utilizarea practic? a noilor metode nu a înregistrat

progresele necesare.

O bun? cunoa?tere, explicare ?i interpretare a dreptului (a

fenomenului juridic) reclam? o metodologie corespunz?toare în baza c?reia

s? se realizeze o în?elegere ?tiin?ific? a mecanismului ac?iunii sociale a

dreptului, a func?iilor lui, a esen?ei con?inutului ?i formei sale, a

leg?turilor sale multiple cu societatea.

Referindu-ne la principalele metode ale cercet?rii juridice men?ion?m

în primul rând metoda logic?.

În cercetarea dreptului, a fenomenului juridic atât de complex,

Teoria dreptului, toate ?tiin?ele juridice se folosesc de categoriile,

ra?ionamentele logice. F?când abstrac?ie de ceea ce nu este esen?ial,

întâmpl?tor în existen?a dreptului, teoria caut? s? dezv?luie, folosindu-se

de metoda logic?, ceea ce este esen?ial, caracteristic, pentru drept. De

importan?a aplic?rii Logicii în cercetarea fenomenului juridic vorbe?te

îns??i faptul c? s-a conturat ca o disciplin? aparte logica juridic?.

În leg?tur? cu metoda istoric? ar?t?m c? potrivit acestei metode

?tiin?ele juridice cerceteaz? dreptul în perspectiva ?i evolu?ia sa

istoric?, de-a lungul diferitelor orânduiri sociale, ele analizeaz? esen?a,

forma ?i func?iile dreptului raportate la etapa istoric? pe care o str?bate

o societate, ?tiut fiind c? institu?iile juridice poart? pecetea

transform?rilor istorice ale poporului ?i ??rii respective.

Apelând la istorie, dreptul î?i afl? condi?iile ce-i pot descifra

ascenden?a. Astfel, plecând de la datele pe care le ofer? istoria, în

cercetarea marilor institu?ii juridice ?tiin?a dreptului, constatând

vechimea lor, le urm?re?te evolu?ia, configura?ia, func?iile etc.

O alt? metod?, ce poate fi amintit? în cadrul aceluia?i capitol, este

metoda comparat?. Compararea sistemelor de drept ale diverselor state, a

tr?s?turilor ramurilor, institu?iilor ?i normelor acestora s-a dovedit

extrem de fructuoas? în procesul metodologic de studiere a fenomenului

juridic.

Compara?ia ajut? esen?ial la construirea tipologiilor juridice ?i

clasific?rilor, în procesul de legiferare. Metoda comparativ? are, de

asemenea, o importan?? major?, ea furnizând informa?ii pre?ioase

legiuitorului, în leg?tur? cu reglement?rile cuprinse în alte sisteme de

drept sau în documente juridice interna?ionale. Prin studiul comparat al

diferitelor institu?ii juridice na?ionale se desprind factorii se determin?

atât tr?s?turile lor comune cât ?i cele specifice Importan?a deosebit? a

metodei comparate este dat? ?i de crearea unei ramuri distincte în sistemul

?tiin?elor juridice dreptul comparat.

Metoda sociologic?, reprezint? o direc?ie de cercetare cu reale

foloase pentru cunoa?terea realit??ii juridice.

Sociologia aduce o viziune nou? asupra dreptului – definindu-l ca un

fapt social – ?i încearc? s? resistematizeze sursele evolu?iei ?i

influen?ei dreptului asupra societ??ii, oferind ?tiin?elor juridice o

metod? ra?ional? de studiere a fenomenului social. Cercetarea sociologic?

juridic? (metoda sociologic?) poate fi utilizat? de legiuitor pentru a-?i

procura informa?ii în leg?tur? cu m?sura în care legea este respectat? ?i

în ce propor?ie legea î?i g?se?te suport din partea sentimentului juridic

comun.

Necesitatea introducerii unor metode cantitative în cercetarea

?tiin?ific? juridic? ?i în practica dreptului a izvorât din nevoia de a

conferi noi valen?e acestei cercet?ri, în strâns? leg?tur? cu unit??ile

practice. Folosirea calculatoarelor ajut? deciziei, aceast? folosire nu

îngusteaz? posibilit??ile de decizie, ci dimpotriv? le optimizeaz?. Timpul

economisit este folosit la fundamentarea temeinic? a deciziei. Informatica

juridic? îmbun?t??e?te procesul decizional prin rapiditatea efectu?rii

diferitelor opera?iuni.

Ca o concluzie, dup? prezentarea succint? a metodelor de cercetare, se

impune constatarea c? ele nu trebuie în?elese în mod izolat, ci în

interdependen?a complementaritatea lor. Folosindu-le astfel, cercetarea

?tiin?ific? juridic?, atât cea fundamental?, preponderent teoretic?, cât ?i

cea aplicativ? are garan?ia ob?inerii unor rezultate valoroase ?i utile.

Bibliografie

N. Popa. Teoria general? a dreptului. Bucure?ti, 1992.

G.Vrabie, S. Popescu. Teoria general? a dreptului. Ia?i, 1993.

I. Ceterchi, M. Luburici. Teoria general? a statului ?i dreptului.

Bucure?ti, 1983.

A. Gulipe. C voprosu o formirovanii metodologhii pravovoi nauchi. Sovetscoe

gosudarstvo i pravo. 1991, Nr. 4.

V. Cozlov. Problemî predmeta i metodologhia ob?cei teorii prava. Leningrad,

1989

D. Ciobanu. Introducere în studiul dreptului. Bucure?ti, 1993.

I. Hum?. Introducere în studiul dreptului. Ia?i, 1993

Teoria general? a dreptului. (curs de lec?ii). N. Novgorod, 1993.

L. Mamut. Nauca o gosudarstve i prave: neobhodimosti radicalinogo

obnovlenia.// Filosofschie nauchi. 1989, Nr. 11

Planul lucr?rii

Introducere ……………………………………………………………………1

Obiectul de studiu ……………………………………………………………2

Metodele cercet?rii ?tiin?ifice a fenomenului juridic……………………….…6

Considera?ii generale……………………………………………………6

No?iunea metodologiei juridice ……………………………………………….9

Metodologia cercet?rii ?tiin?ifice juridice ……………………………………11

Metoda logic?.…………………………………………………..11

Metoda istoric? ……………………………………………….. 14

Metoda comparativ? …………………………………………...16

Metoda sociologic? ……………………………………………20

Metoda cantitativ? ?i alte metode ..…………………………….25

Concluzii ……………………………………………………………………..28

Bibliografie …………………………………………………………………..32

-----------------------

1 I. Ceterchi, M. Luburici. Teoria general? a statului ?i dreptului.

Bucure?ti, 1983, p. 8

2 M. Djuvara. Teoria general? a dreptului (enciclopedie juridic?). Editura

All, 1995

3 I. Ceterchi, M. Luburici. Teoria general? a statului ?i dreptului.

Bucure?ti, 1967.

4 I. Ceterchi, I. Craiovan. Op. citat?, p. 10

5 I. Ceterchi, I. Craiovan. Op. citat?, p. 12.

[1] N. Popa. Lucr. citat?, p 14

[2] S. Popescu, D. Iliescu. Probleme actuale ale metodologiei juridice.

Bucure?ti, 1979.

[3] N. Popa, lucr. citat?, p. 15

[4] N. Popa, lucr. citat?, p. 15

[5] I. Ceterchi, I. Craiovan, lucr. citat?, p. 15

[6] N. Popa, lucr. citat?, p.21.

[7] N. Popa. Teoria general? a dreptului. Bucure?ti, 1992, p. 19

[8] R. David. Pravovîie sistemî sovremennosti. Moscova, 1988,

[9] V. Zl?tescu, I. Zl?tescu. Regulile metodei comparative în studiul

dreptului. Studii de drept românesc. 1, 1989.

[10] V. Zl?tescu, I. Zl?tescu. Lucr. citat?, p. 340.

[11] N. Popa. Lucr. citat?, p. 20

[12] N. Popa . teoria general? a dreptului. Bucure?ti, 1992.

[13] N. Popa. Lucr. citat?, p. 22

[14] N. Popa. Lucr. citat?, p. 24

[15] N. Popa. Lucr. citat?, p. 25

[16] A. Roth. Individ ?i societate. Bucure?ti, 1986.

[17] V. Hanga. Calculatorul în ajutorul deciziei. Studii de cercet?ri

juridice, Nr.1, 1989

[18] N. Popa. Lucr. citat?, p. 27

-----------------------

1. în condi?iile c este:

Ñòðàíèöû: 1, 2, 3



2012 © Âñå ïðàâà çàùèùåíû
Ïðè èñïîëüçîâàíèè ìàòåðèàëîâ àêòèâíàÿ ññûëêà íà èñòî÷íèê îáÿçàòåëüíà.