Metoda logic?
Cunoa?terea pe cale deductiv? pleac? ?i оn drept de la premisa c? nu
se poate dovedi deductiv nimic decвt pornind de la principii anterioare.
Exist? pentru deduc?ie un ananke stenai – induc?ia, ?i prin urmare,
experien?a.
Conceptele matematice – scrie Wundt – rezult? din raportul abstract
ale formelor intui?iei ?i reduc оntotdeauna la elementele de cea mai
simpl? form? intuitiv?. Jurispruden?a scoate scoate conceptele ei din
rela?iile cele mai complicate ale comer?ului uman ?i ale comportamentului
arbitrar. Astfel matematic este dup? natura problemei cea mai simpl? din
toate ?tiin?ele, iar jurispruden?a, cea mai complicat?.
Deduc?ia оn drept este оn оntregime dominat? de silogismele de
subsumare. Nu оntвmpl?tor, Ath. Joja consider? c? “tehnica juridic? ?i
retorica sunt o alt? obвr?ie a logicii”.
S-a discutat оndelung оn leg?tur? cu existen?a logicii juridice ca o
logic? ra?ional?. Оn literatura de specialitate din ?ara noastr?, puntctul
de vedere asupra pozi?iei logicii оn sistemul ?tiin?elor logicii juridice,
оn sistemul ?tiin?elor logicii au diferit. Astfel, profesorul Gheorghe
Enescu consider? c? exist? o logic? judiciar? оn cadrul logicilor
normative, iar profesorul Petru Botezat recunoa?te aportul dreptului la
construirea teoriei argument?rii. Оn general se are оn vedere utilizarea
regulilor оn activitatea practic? de realizare a dreptului (logica
juridic?) ?i mai pu?in ca un domeniu distinct de aplicare a logicii оn
procesul specific de cunoa?tere juridic?, ca o dialectic? a gвndirii
juridice, a logicii actului de crea?ie оn drept.
Indiferent de pozi?iile exprimate consider?m c? principiile logicii
formale nu se transpun mutais mutandis оn domeniul juridic. Ele cap?t? o
expresie specific? оn drept. Exprimвnd o asemenea calitate, Kalimowski,
define?te astfel logica juridic?: “ Studiul gвndirii juridice discursive оn
toat? оntinderea acestuia adic? оn toate opera?iile ei intelectuale pe care
le efectueaz? оn elaborarea, interpretarea ?i aplicarea dreptului (G.
Kalimowski, De la specificite de la logique citat de Gh. Mihai “Elemente
constructive de argumentare juridic?, Academia Bucure?ti , 1982, p. 21)
Avвnd оn vedere modul оn care ac?ioneaz? norma juridic? asupra
comportamentului uman (prin impunerea unei conduite – a face sau a nu face
ceva – prin permiterea unei conduite, prin recomandare sau prin stimulare
unui gen de conduit?, din punct de vedere al logicii deontice, s-ar putea
formula urm?toarea schem? deontic? a func?ion?rii normei:
con?inut
- variabil? indivizibil? pentru agentul ac?iunii;
- variabil? propozi?ional? pentru caracterul ac?iunii;
- variabil? propozi?ional? pentru caracterul
condi?iilor;
- un factor deontic.
- permis = P
- interzis = I
- obligatoriu = O agentului
- recomandat = R
- stimulat = S
a s? оntreprind? ac?iunea…. P.
Schem? conceput? de Gh von Wright оn: Norm? ?i ac?iune
Aplica?iile logicii nu pot r?mвne doar la nivelul logicii deontice.
A?a cum se subliniaz? оntr-o lucrare relativ recent?: “… f?r? a respinge
cвtu?i de pu?in cuceririle logicii deontice ?i importan?a practic? a
acestor cuceriri оntr-o mai uman? comcretizare a nobilelor idei ale
justi?iei consider?m c? teoria argument?rii se poate construi ca parte a
logicii juridice…” (Gh. Mihai “Elemente constructive de argumentare
juridic?)
Оnc? la оnceputul secolului se consider? c? pentru a interpreta
dreptul sau pentru a construi un sistem de cuno?tin?e bazat pe categorii ?i
concep?ii func?ionale, trebuie s? se aplice metoda clasic? a
jurisconsul?ilor. “ aceast? metod? – noteaz? Larnande – se compune din
induc?ie ?i deduc?ie ?i constituie оn mod esen?ial din cercet?ri ce trebuie
efectuate asupra constitu?iilor, a acordurilor, a legilor, precum ?i a
deciziilor juridice ?i a practicii ” . Ulterior, utilizarea instrumentelor
logice a privit nu numai analiza construc?iei tehnice a dreptului – cea
care pune оn lumin? virtu?ile, teoretice ale unui sistem de drept - , dar
?i finalit??ile pe care le urm?re?te ?i valorii pe care le ocrote?te
sistemul respectiv. Aceast? extindere a оntrebuin??rii metodei a legat-o
mai strвns de celelalte metode, a implicat-o оn “defri?area” unor zone de
cunoa?tere ignorate pвn? atunci.
Referindu-ne la principalele metode ale cercet?rii juridice men?ion?m
оn primul rвnd metoda logic?.
Оn cercetarea dreptului, a fenomenului juridic atвt de complex,
Teoria dreptului, toate ?tiin?ele juridice se folosesc de categoriile,
ra?ionamentele logice. F?cвnd abstrac?ie de ceea ce nu este esen?ial,
оntвmpl?tor оn existen?a dreptului, teoria caut? s? dezv?luie, folosindu-se
de metoda logic?, ceea ce este esen?ial, caracteristic, pentru drept. De
importan?a aplic?rii Logicii оn cercetarea fenomenului juridic vorbe?te
оns??i faptul c? s-a conturat ca o disciplin? aparte logica juridic?.[5]
Dreptul este o ?tiin?? nu exclusiv – deductiv?. Atвt оn construc?iile
sale teoretice, cвt ?i оn practica juridic?, necesitatea argument?rii se
prezint? ca o cerin?? sine qua non ( de la sine ). Cunoa?terea pe cale
deductiv? pleac? ?i оn drept de la premisa, c? nu se poate dovedi deductiv
nimic de cвt pornind de la principii anterioare.
Metoda logic? este de larg? utilitate оn orice act de gвndire
?tiin?ific?. Оn drept ea este o totalitate de procedee ?i opera?iuni
metodologice ?i gnoseologice specifice, prin care se creeaz? posibilitatea
surprinderii structurii ?i dinamicii raporturilor necesare оntre diferite
componente ale sistemului juridic al unei societ??i.
Ca ?tiin?? eminamente sistematic?, dreptul se apropie considerabil de
matematic?, astfel c? cineva a putut defini dreptul ca o “matematic? a
?tiin?elor sociale”. O asemenea apropiere este posibil? datorit?
caracterului pregnant logic al dreptului.
Obiectul lor fiind deosebit, matematica ?i dreptul au puncte comune
sub aspectul formei, deducвnd din necesitatea stringent? a formei ?i
form?rii ipotezelor. O norm? procedural? de drept oblig? pe acela care face
o afirma?ie оn fa?a instan?ei s-o dovedeasc?, stabilind ?i reguli ce
alc?tuiesc tehnica dovezii.
Dac? ?tiin?a оnseamn? folosirea sistematic? a puterii intelectuale
umane pentru producerea cunoa?terii, ?tiin?a dreptului о?i propune s?
expun? tematic ?i s? analizeze logic dreptul, оn a?a fel оncвt acesta – ca
actor de “ programare ” a libert??ii de ac?iune a oamenilor – s? constituie
un tot coerent, care s? nu contrazic? prin contradic?ii anterioare.
Juristului – omului de ?tiin?? ?i practicianului – оi este necesar ?i
util оntregul aparat al logicii. Am putea chiar afirma c? exist? o
adev?rat? pasiune de drept pentru conceptele logicii formale. Aceasta se
explic? prin simplitatea rezolv?rii problemelor de gвndire sau celor de
practic?, se crede adesea c? este suficient s? st?pвne?ti formele ?i
perceptele gвndirii logice pentru ca succesul s? fie asigurat.
Metoda istoric?
Potrivit metodei istorice ?tiin?ele juridice cerceteaz? dreptul оn
perspectiva ?i evolu?ia sa istoric?, de-a lungul diferitelor orвnduiri
sociale, ele analizeaz? esen?a, forma ?i func?iile dreptului raportate la
etapa istoric? pe care o str?bate o societate, ?tiut fiind c? institu?iile
juridice poart? pecetea transform?rilor istorice ale poporului ?i ??rii
respective.
Metoda istoric? se оmplete?te strвns cu istoria dezvolt?rii sociale.
Pentru juri?ti este extrem de important? dezvoltarea sensului evenimentelor
trecute. Оn fiecare lege sunt sintetizate necesit??i reale ale vie?ii, se
exprim? o anumit? stare a moravurilor. Pentru acest motiv, cunoa?terea
reglement?rilor ?i formelor de drept, costituie un important document ?i
pentru istorie.
Legea celor 12 Table, care a rezistat – cu mici modific?ri – timp de
peste zece secole, vast? oper? legislativ? a lui Iustinian (Codul,
Digestele, Institutele, Novelele), Codul lui Manu оn India etc., sunt
monumente juridice, dar оn egal? m?sur?, acestea dau dovad? evolu?iei
istorice.
Оn оndelungata istorie a poporului nostru, formele dreptului vechi fac
spiritul umanist al setei de dreptate ?i adev?r care au caracterizat acest
popor – urma?ii celor mai drep?i ?i mai viteji dintre traci, cum оi
caracterizeaz? Herodot pe geto-daci.
Оn constitu?ia poporului (?i оn cercet?rile de istorie), legea ??rii
sau obiceiului p?mвntului erau socotite ca un “ drept vechi ”, o datin? din
b?trвni, provenind din timpuri “ de dinainte “, de la formarea ??rii sau
mai оncolo. Mai tвrziu оn dreptul feudal scris (Pravila lui Vasile Lupu,
Pravila lui Matei Basarab etc.), sunt cuprinse noi reglement?ri, care
oglindesc schimb?rile petrecute оn via?a economic?, politic?, cultural? a
??rilor romвne.[6]
Оn general dreptul urmeaz? firul evolu?iei sociale, оn el reflectвndu-
se nivelul dezvolt?rii culturale a unei societ??i. Valoarea crea?iei
juridice a diferitor popoare ?i din diferite epoci istorice se integreaz?
оn mod nemijlocit оn cultura poporului ?i epocii respective, contribuie ?i,
оn acela?i timp, de nivelul acestei culturi.
Pentru cunoa?terea sistemelor de drept sunt extrem de utile juristului
concluziile istoricului, a?a cum ?i istoricii trebuie s? se aplece asupra
documentului juridic. Orice istorie trebuie s?-?i propun? ca scop aflarea
?i dovedirea adev?rului оn faptele omene?ti. Ideea dreptului str?bate de la
un cap?t la altul istoria.
Via?a l?untric? a popoarelor nu poate fi bine оn?eleas? f?r?
cercetarea a?ez?mintelor lor, care se оntemeiaz? pe reglement?ri ?i
raporturi juridice, astfel c? un mare istoric francez a putut conchide: “
Orice jurisconsult trebuie s? fie istoric ?i fiecare istoric trebuie s? fie
jurisconsult ”. Pentru c? “ ce sunt toate fr?mвnt?rile popoarelor –
continua Xenopol - decвt n?zuin?a de a realiza ideea dreptului sau de a
ap?ra aceast? idee atвt оn rela?iile dintre popoare, cвt ?i оn acele dintre
clasele sociale ” .
Istoria cuprinde toate genurile de manifest?ri, deci ?i pe cele
juridice. Ca ?tiin??, ea este un mod de explicare a lumii (anume, a modului
succesiv), iar aceast? explica?ie o realizeaz? utilizвnd metoda
interferen?ei, prin care se urm?re?te s? se stabileasc? adev?ruri
individuale, dinainte cunoscute.
Apelвnd la istorie, dreptul о?i afl? condi?iile ce-i pot descifra
ascenden?a; cunoscвnd formele suprapuse de drept, istoria о?i procur?
statornice modalit??i de atestare documentar?. Teoria general? a dreptului
?i ?tiin?ele particulare (?tiin?e juridice de ramur?), abordeaz? de fiecare
dat? dimensiunea istoric? a conceptelor ?i categoriilor cu care opereaz?.
Astfel, plecвnd de la datele pe care le ofer? istoria, оn cercetarea
marilor institu?ii juridice ?tiin?a dreptului, constatвnd vechimea lor, le
urm?re?te evolu?ia, configura?ia, func?iile etc. Teoria dreptului opereaz?
cu categoria de tip a dreptului, cu cea de bazin de civiliza?ie juridic?,
plecвnd de la datele de cunoa?tere oferite de ?tiin?a istoriei.
Originea ?i apari?ia statului nu pot fi studiate f?r? s? se porneasc?
de la punctele de vedere afirmate оn istorie. Uneori pe baza unor date
istorice se realizeaz? reconstituirea fizionomiei unor institu?ii ale
dreptului, ac?iune ce permite o analiz? retrospectiv? cu largi implica?ii
оn оn?elegerea pozi?iei respectivelor institu?ii оn dreptul actual.
C. Metoda comparativ?
Logica define?te compara?ia ca pe o opera?ie ce urm?re?te constatarea
unor elemente identice sau divergente la dou? fenomene. Compararea
sistemelor de drept ale diverselor state, a tr?s?turilor ramurilor,
institu?iilor ?i normelor acestora s-a dovedit extrem de fructuoas? оn
procesul metodologic de studiere a fenomenului juridic.
Aceast? ac?iune a determinat chiar оn unele sisteme de оnv???mвnt
juridic recunoa?terea existen?ei unei ramuri ?tiin?ifice – ?tiin?a
dreptului comparat. Extinderea metodei dreptului comparat este impus? azi
оn mod esen?ial de sporirea f?r? precedent a leg?turilor statelor, de
cre?terea volumului contractelor economice ?i sociale, urmare a
amplific?rii interdependen?elor оn planul dezvolt?rii economice ?i
culturale a ??rilor lumii. Aceast? realitate incontestabil? a zilelor
noastre aduce оn prim plan necesitatea cunoa?terii diverselor sisteme
na?ionale de drept.[7]
Оn forma sa embrionar?, concep?ia asupra necesit??ii dreptului
comparat apare la оnceputul sec. XX, cвnd se avanseaz? ?i primele teze ale
unei forme metodologice universale de studiere a dreptului. Оn continuare,
literatura juridic? s-a оmbog??it sensibil cu lucr?ri ce au pus bazele nu
numai, unei metode a dreptului comparat, ci chiar a ?tiin?ei autonome a
dreptului comparat.[8]
?tiin?a dreptului comparat a fixat deja anumite reguli, care prezint?
utilizarea metodei comparative оn drept. Observarea riguroas? a acestor
reguli asigur? succesul metodei, conferindu-i caracterul ?tiin?ific
indispensabil.
Prima regul? a metodei impune a compara numai ceea ce este comparabil. Оn
cadrul acestei reguli va trebui s? se constate, mai оntвi, dac? sistemele
comparate apar?in aceluia?i tip istoric de drept sau apar?in unor sisteme
istorice de drept diferite. Dac? sistemele de drept din care fac parte
institu?iile comparate sunt – ideologic vorbind – antagoniste, este evident
c? procedeul compara?iei nu poate fi relevat decвt sub aspectul stabilirii
diferen?elor.
Iat?, spre exemplu, dac? am dori s? compar?m reglementarea institu?iei
propriet??ii оn familia dreptului romano-germanic (din care face parte
sistemul nostru de drept) ?i familia dreptului musulman, vom utiliza
analiza de contrast (compara?ie contrastant?). Institu?iile fiind evident
deosebite, nu va fi realizat? o juxtapunere a acestora, iar rezultatele vor
fi prea pu?in accentuate. Spre exemplu, оn dreptul musulman se afla teoria
teocratic?, potrivit c?reia оntregul p?mвnt apar?ine lui Alah ?i trimisul
s?u Mahomed. Proprietarul suprem al p?mвntului islamic este Califul –
reprezentant ?i continuator al profetului.[9]
Proprietatea este permanent?, neexistвnd institu?ia prescrip?iei.
Modurile de dobвndire a propriet??ii sunt, de asemenea deosebite, deosebite
de cele din dreptul romano-germanic. Diferen?ele sensibile exist? ?i оn
leg?tur? cu figura juridic? a altor institu?ii. Spre exemplu, dreptul
musulman reglementeaz? оntru-n mod aparte institu?ia c?s?toriei. Dac?
doctrina consider? de origine divin?, dreptul musulman o trece оn rвndul
tranzac?iilor civile (un contract f?cut оn vederea “dreptului de a te
bucura de o femeie”, drept recunoscut, evident, numai b?rbatului).
Condi?iile de validitate ale contractului sunt:
. Consim??mвntul p?rin?ilor;
. Prezen?a a doi martori;
. Constituirea unei date ( zestre );
. Absen?a oric?rui impediment ( dificult??i ).
Logodna este un uzaj constant, fiind un preludiu al c?s?toriei,
constвnd din declara?ia pretendentului ?i datinile privind оncheierea ?i
desfacerea c?s?toriei.
Asemenea date, pe care le furnizeaz? studiul comparatist sunt de
natur? a aduce informa?ii pre?ioase оn leg?tur? cu reglement?rile din
sisteme de drept diferite, chiar dac? nu vor putea fi sesizate similitudini
sau juxtapuneri de reglement?ri оntre institu?ia din sistemul nostru legal
?i cele din sistemul susnumit.
O alt? regul? a metodei comparative oblig? s? se considere termenii supu?i
compara?iei оn conexiunile lor reale, оn contextul social, politic,
cultural din care au rezultat. De aici, necesitatea ca оn procesul de
comparare s? se plece de la cunoa?terea principiilor de drept ?i
regularit??iilor care comannd? sistemele de drept comparate.
Luarea оn discu?ie a principiilor – pe lвng? compararea institu?iei ?i
normelor – se impune pentru a m?ri poten?ialul ?tiin?ific al cercet?rii
comparate ?i pentru a preveni un eventual fragmentarism empiric.
Trebuie cercetat apoi sistemul izvoarelor dreptului, care ofer? imaginea
pozi?iei diferite a formelor de exprimare a dreptului (legi, cutume,
precedente judiciare) de la un sistem juridic la altul.
“Comparatismul care dovede?te s? stabileasc? acel comparandum, care
este norma aplicabil? оn mod real, va trebui s? ?in? seama de ierarhia
acestor izvoare, de raporturile reale de for?? juridic? dintre ele, de
modul оn care se completeaz? reciproc.”[10]
Оn sfвr?it, оn aprecierea termenului de comparat se ?ine seama nu numai de
sensul ini?ial al normei, ci ?i de evolu?ia acestuia оn timp, оn procesul
aplic?rii normei. Оn acest proces – ?i mai ales cвnd textul supravie?uie?te
unor perioade social istorice diferite, forma ini?ial? a regulii de
conduit? poate evolua оntr-atвt, оncвt sensul normei apare complet diferit.
Comparatismul va trebui оn acest caz s? apeleze la literatura de
Страницы: 1, 2, 3