Рефераты. Introducere






Metoda logic?

Cunoa?terea pe cale deductiv? pleac? ?i оn drept de la premisa c? nu

se poate dovedi deductiv nimic decвt pornind de la principii anterioare.

Exist? pentru deduc?ie un ananke stenai – induc?ia, ?i prin urmare,

experien?a.

Conceptele matematice – scrie Wundt – rezult? din raportul abstract

ale formelor intui?iei ?i reduc оntotdeauna la elementele de cea mai

simpl? form? intuitiv?. Jurispruden?a scoate scoate conceptele ei din

rela?iile cele mai complicate ale comer?ului uman ?i ale comportamentului

arbitrar. Astfel matematic este dup? natura problemei cea mai simpl? din

toate ?tiin?ele, iar jurispruden?a, cea mai complicat?.

Deduc?ia оn drept este оn оntregime dominat? de silogismele de

subsumare. Nu оntвmpl?tor, Ath. Joja consider? c? “tehnica juridic? ?i

retorica sunt o alt? obвr?ie a logicii”.

S-a discutat оndelung оn leg?tur? cu existen?a logicii juridice ca o

logic? ra?ional?. Оn literatura de specialitate din ?ara noastr?, puntctul

de vedere asupra pozi?iei logicii оn sistemul ?tiin?elor logicii juridice,

оn sistemul ?tiin?elor logicii au diferit. Astfel, profesorul Gheorghe

Enescu consider? c? exist? o logic? judiciar? оn cadrul logicilor

normative, iar profesorul Petru Botezat recunoa?te aportul dreptului la

construirea teoriei argument?rii. Оn general se are оn vedere utilizarea

regulilor оn activitatea practic? de realizare a dreptului (logica

juridic?) ?i mai pu?in ca un domeniu distinct de aplicare a logicii оn

procesul specific de cunoa?tere juridic?, ca o dialectic? a gвndirii

juridice, a logicii actului de crea?ie оn drept.

Indiferent de pozi?iile exprimate consider?m c? principiile logicii

formale nu se transpun mutais mutandis оn domeniul juridic. Ele cap?t? o

expresie specific? оn drept. Exprimвnd o asemenea calitate, Kalimowski,

define?te astfel logica juridic?: “ Studiul gвndirii juridice discursive оn

toat? оntinderea acestuia adic? оn toate opera?iile ei intelectuale pe care

le efectueaz? оn elaborarea, interpretarea ?i aplicarea dreptului (G.

Kalimowski, De la specificite de la logique citat de Gh. Mihai “Elemente

constructive de argumentare juridic?, Academia Bucure?ti , 1982, p. 21)

Avвnd оn vedere modul оn care ac?ioneaz? norma juridic? asupra

comportamentului uman (prin impunerea unei conduite – a face sau a nu face

ceva – prin permiterea unei conduite, prin recomandare sau prin stimulare

unui gen de conduit?, din punct de vedere al logicii deontice, s-ar putea

formula urm?toarea schem? deontic? a func?ion?rii normei:

con?inut

- variabil? indivizibil? pentru agentul ac?iunii;

- variabil? propozi?ional? pentru caracterul ac?iunii;

- variabil? propozi?ional? pentru caracterul

condi?iilor;

- un factor deontic.

- permis = P

- interzis = I

- obligatoriu = O agentului

- recomandat = R

- stimulat = S

a s? оntreprind? ac?iunea…. P.

Schem? conceput? de Gh von Wright оn: Norm? ?i ac?iune

Aplica?iile logicii nu pot r?mвne doar la nivelul logicii deontice.

A?a cum se subliniaz? оntr-o lucrare relativ recent?: “… f?r? a respinge

cвtu?i de pu?in cuceririle logicii deontice ?i importan?a practic? a

acestor cuceriri оntr-o mai uman? comcretizare a nobilelor idei ale

justi?iei consider?m c? teoria argument?rii se poate construi ca parte a

logicii juridice…” (Gh. Mihai “Elemente constructive de argumentare

juridic?)

Оnc? la оnceputul secolului se consider? c? pentru a interpreta

dreptul sau pentru a construi un sistem de cuno?tin?e bazat pe categorii ?i

concep?ii func?ionale, trebuie s? se aplice metoda clasic? a

jurisconsul?ilor. “ aceast? metod? – noteaz? Larnande – se compune din

induc?ie ?i deduc?ie ?i constituie оn mod esen?ial din cercet?ri ce trebuie

efectuate asupra constitu?iilor, a acordurilor, a legilor, precum ?i a

deciziilor juridice ?i a practicii ” . Ulterior, utilizarea instrumentelor

logice a privit nu numai analiza construc?iei tehnice a dreptului – cea

care pune оn lumin? virtu?ile, teoretice ale unui sistem de drept - , dar

?i finalit??ile pe care le urm?re?te ?i valorii pe care le ocrote?te

sistemul respectiv. Aceast? extindere a оntrebuin??rii metodei a legat-o

mai strвns de celelalte metode, a implicat-o оn “defri?area” unor zone de

cunoa?tere ignorate pвn? atunci.

Referindu-ne la principalele metode ale cercet?rii juridice men?ion?m

оn primul rвnd metoda logic?.

Оn cercetarea dreptului, a fenomenului juridic atвt de complex,

Teoria dreptului, toate ?tiin?ele juridice se folosesc de categoriile,

ra?ionamentele logice. F?cвnd abstrac?ie de ceea ce nu este esen?ial,

оntвmpl?tor оn existen?a dreptului, teoria caut? s? dezv?luie, folosindu-se

de metoda logic?, ceea ce este esen?ial, caracteristic, pentru drept. De

importan?a aplic?rii Logicii оn cercetarea fenomenului juridic vorbe?te

оns??i faptul c? s-a conturat ca o disciplin? aparte logica juridic?.[5]

Dreptul este o ?tiin?? nu exclusiv – deductiv?. Atвt оn construc?iile

sale teoretice, cвt ?i оn practica juridic?, necesitatea argument?rii se

prezint? ca o cerin?? sine qua non ( de la sine ). Cunoa?terea pe cale

deductiv? pleac? ?i оn drept de la premisa, c? nu se poate dovedi deductiv

nimic de cвt pornind de la principii anterioare.

Metoda logic? este de larg? utilitate оn orice act de gвndire

?tiin?ific?. Оn drept ea este o totalitate de procedee ?i opera?iuni

metodologice ?i gnoseologice specifice, prin care se creeaz? posibilitatea

surprinderii structurii ?i dinamicii raporturilor necesare оntre diferite

componente ale sistemului juridic al unei societ??i.

Ca ?tiin?? eminamente sistematic?, dreptul se apropie considerabil de

matematic?, astfel c? cineva a putut defini dreptul ca o “matematic? a

?tiin?elor sociale”. O asemenea apropiere este posibil? datorit?

caracterului pregnant logic al dreptului.

Obiectul lor fiind deosebit, matematica ?i dreptul au puncte comune

sub aspectul formei, deducвnd din necesitatea stringent? a formei ?i

form?rii ipotezelor. O norm? procedural? de drept oblig? pe acela care face

o afirma?ie оn fa?a instan?ei s-o dovedeasc?, stabilind ?i reguli ce

alc?tuiesc tehnica dovezii.

Dac? ?tiin?a оnseamn? folosirea sistematic? a puterii intelectuale

umane pentru producerea cunoa?terii, ?tiin?a dreptului о?i propune s?

expun? tematic ?i s? analizeze logic dreptul, оn a?a fel оncвt acesta – ca

actor de “ programare ” a libert??ii de ac?iune a oamenilor – s? constituie

un tot coerent, care s? nu contrazic? prin contradic?ii anterioare.

Juristului – omului de ?tiin?? ?i practicianului – оi este necesar ?i

util оntregul aparat al logicii. Am putea chiar afirma c? exist? o

adev?rat? pasiune de drept pentru conceptele logicii formale. Aceasta se

explic? prin simplitatea rezolv?rii problemelor de gвndire sau celor de

practic?, se crede adesea c? este suficient s? st?pвne?ti formele ?i

perceptele gвndirii logice pentru ca succesul s? fie asigurat.

Metoda istoric?

Potrivit metodei istorice ?tiin?ele juridice cerceteaz? dreptul оn

perspectiva ?i evolu?ia sa istoric?, de-a lungul diferitelor orвnduiri

sociale, ele analizeaz? esen?a, forma ?i func?iile dreptului raportate la

etapa istoric? pe care o str?bate o societate, ?tiut fiind c? institu?iile

juridice poart? pecetea transform?rilor istorice ale poporului ?i ??rii

respective.

Metoda istoric? se оmplete?te strвns cu istoria dezvolt?rii sociale.

Pentru juri?ti este extrem de important? dezvoltarea sensului evenimentelor

trecute. Оn fiecare lege sunt sintetizate necesit??i reale ale vie?ii, se

exprim? o anumit? stare a moravurilor. Pentru acest motiv, cunoa?terea

reglement?rilor ?i formelor de drept, costituie un important document ?i

pentru istorie.

Legea celor 12 Table, care a rezistat – cu mici modific?ri – timp de

peste zece secole, vast? oper? legislativ? a lui Iustinian (Codul,

Digestele, Institutele, Novelele), Codul lui Manu оn India etc., sunt

monumente juridice, dar оn egal? m?sur?, acestea dau dovad? evolu?iei

istorice.

Оn оndelungata istorie a poporului nostru, formele dreptului vechi fac

spiritul umanist al setei de dreptate ?i adev?r care au caracterizat acest

popor – urma?ii celor mai drep?i ?i mai viteji dintre traci, cum оi

caracterizeaz? Herodot pe geto-daci.

Оn constitu?ia poporului (?i оn cercet?rile de istorie), legea ??rii

sau obiceiului p?mвntului erau socotite ca un “ drept vechi ”, o datin? din

b?trвni, provenind din timpuri “ de dinainte “, de la formarea ??rii sau

mai оncolo. Mai tвrziu оn dreptul feudal scris (Pravila lui Vasile Lupu,

Pravila lui Matei Basarab etc.), sunt cuprinse noi reglement?ri, care

oglindesc schimb?rile petrecute оn via?a economic?, politic?, cultural? a

??rilor romвne.[6]

Оn general dreptul urmeaz? firul evolu?iei sociale, оn el reflectвndu-

se nivelul dezvolt?rii culturale a unei societ??i. Valoarea crea?iei

juridice a diferitor popoare ?i din diferite epoci istorice se integreaz?

оn mod nemijlocit оn cultura poporului ?i epocii respective, contribuie ?i,

оn acela?i timp, de nivelul acestei culturi.

Pentru cunoa?terea sistemelor de drept sunt extrem de utile juristului

concluziile istoricului, a?a cum ?i istoricii trebuie s? se aplece asupra

documentului juridic. Orice istorie trebuie s?-?i propun? ca scop aflarea

?i dovedirea adev?rului оn faptele omene?ti. Ideea dreptului str?bate de la

un cap?t la altul istoria.

Via?a l?untric? a popoarelor nu poate fi bine оn?eleas? f?r?

cercetarea a?ez?mintelor lor, care se оntemeiaz? pe reglement?ri ?i

raporturi juridice, astfel c? un mare istoric francez a putut conchide: “

Orice jurisconsult trebuie s? fie istoric ?i fiecare istoric trebuie s? fie

jurisconsult ”. Pentru c? “ ce sunt toate fr?mвnt?rile popoarelor –

continua Xenopol - decвt n?zuin?a de a realiza ideea dreptului sau de a

ap?ra aceast? idee atвt оn rela?iile dintre popoare, cвt ?i оn acele dintre

clasele sociale ” .

Istoria cuprinde toate genurile de manifest?ri, deci ?i pe cele

juridice. Ca ?tiin??, ea este un mod de explicare a lumii (anume, a modului

succesiv), iar aceast? explica?ie o realizeaz? utilizвnd metoda

interferen?ei, prin care se urm?re?te s? se stabileasc? adev?ruri

individuale, dinainte cunoscute.

Apelвnd la istorie, dreptul о?i afl? condi?iile ce-i pot descifra

ascenden?a; cunoscвnd formele suprapuse de drept, istoria о?i procur?

statornice modalit??i de atestare documentar?. Teoria general? a dreptului

?i ?tiin?ele particulare (?tiin?e juridice de ramur?), abordeaz? de fiecare

dat? dimensiunea istoric? a conceptelor ?i categoriilor cu care opereaz?.

Astfel, plecвnd de la datele pe care le ofer? istoria, оn cercetarea

marilor institu?ii juridice ?tiin?a dreptului, constatвnd vechimea lor, le

urm?re?te evolu?ia, configura?ia, func?iile etc. Teoria dreptului opereaz?

cu categoria de tip a dreptului, cu cea de bazin de civiliza?ie juridic?,

plecвnd de la datele de cunoa?tere oferite de ?tiin?a istoriei.

Originea ?i apari?ia statului nu pot fi studiate f?r? s? se porneasc?

de la punctele de vedere afirmate оn istorie. Uneori pe baza unor date

istorice se realizeaz? reconstituirea fizionomiei unor institu?ii ale

dreptului, ac?iune ce permite o analiz? retrospectiv? cu largi implica?ii

оn оn?elegerea pozi?iei respectivelor institu?ii оn dreptul actual.

C. Metoda comparativ?

Logica define?te compara?ia ca pe o opera?ie ce urm?re?te constatarea

unor elemente identice sau divergente la dou? fenomene. Compararea

sistemelor de drept ale diverselor state, a tr?s?turilor ramurilor,

institu?iilor ?i normelor acestora s-a dovedit extrem de fructuoas? оn

procesul metodologic de studiere a fenomenului juridic.

Aceast? ac?iune a determinat chiar оn unele sisteme de оnv???mвnt

juridic recunoa?terea existen?ei unei ramuri ?tiin?ifice – ?tiin?a

dreptului comparat. Extinderea metodei dreptului comparat este impus? azi

оn mod esen?ial de sporirea f?r? precedent a leg?turilor statelor, de

cre?terea volumului contractelor economice ?i sociale, urmare a

amplific?rii interdependen?elor оn planul dezvolt?rii economice ?i

culturale a ??rilor lumii. Aceast? realitate incontestabil? a zilelor

noastre aduce оn prim plan necesitatea cunoa?terii diverselor sisteme

na?ionale de drept.[7]

Оn forma sa embrionar?, concep?ia asupra necesit??ii dreptului

comparat apare la оnceputul sec. XX, cвnd se avanseaz? ?i primele teze ale

unei forme metodologice universale de studiere a dreptului. Оn continuare,

literatura juridic? s-a оmbog??it sensibil cu lucr?ri ce au pus bazele nu

numai, unei metode a dreptului comparat, ci chiar a ?tiin?ei autonome a

dreptului comparat.[8]

?tiin?a dreptului comparat a fixat deja anumite reguli, care prezint?

utilizarea metodei comparative оn drept. Observarea riguroas? a acestor

reguli asigur? succesul metodei, conferindu-i caracterul ?tiin?ific

indispensabil.

Prima regul? a metodei impune a compara numai ceea ce este comparabil. Оn

cadrul acestei reguli va trebui s? se constate, mai оntвi, dac? sistemele

comparate apar?in aceluia?i tip istoric de drept sau apar?in unor sisteme

istorice de drept diferite. Dac? sistemele de drept din care fac parte

institu?iile comparate sunt – ideologic vorbind – antagoniste, este evident

c? procedeul compara?iei nu poate fi relevat decвt sub aspectul stabilirii

diferen?elor.

Iat?, spre exemplu, dac? am dori s? compar?m reglementarea institu?iei

propriet??ii оn familia dreptului romano-germanic (din care face parte

sistemul nostru de drept) ?i familia dreptului musulman, vom utiliza

analiza de contrast (compara?ie contrastant?). Institu?iile fiind evident

deosebite, nu va fi realizat? o juxtapunere a acestora, iar rezultatele vor

fi prea pu?in accentuate. Spre exemplu, оn dreptul musulman se afla teoria

teocratic?, potrivit c?reia оntregul p?mвnt apar?ine lui Alah ?i trimisul

s?u Mahomed. Proprietarul suprem al p?mвntului islamic este Califul –

reprezentant ?i continuator al profetului.[9]

Proprietatea este permanent?, neexistвnd institu?ia prescrip?iei.

Modurile de dobвndire a propriet??ii sunt, de asemenea deosebite, deosebite

de cele din dreptul romano-germanic. Diferen?ele sensibile exist? ?i оn

leg?tur? cu figura juridic? a altor institu?ii. Spre exemplu, dreptul

musulman reglementeaz? оntru-n mod aparte institu?ia c?s?toriei. Dac?

doctrina consider? de origine divin?, dreptul musulman o trece оn rвndul

tranzac?iilor civile (un contract f?cut оn vederea “dreptului de a te

bucura de o femeie”, drept recunoscut, evident, numai b?rbatului).

Condi?iile de validitate ale contractului sunt:

. Consim??mвntul p?rin?ilor;

. Prezen?a a doi martori;

. Constituirea unei date ( zestre );

. Absen?a oric?rui impediment ( dificult??i ).

Logodna este un uzaj constant, fiind un preludiu al c?s?toriei,

constвnd din declara?ia pretendentului ?i datinile privind оncheierea ?i

desfacerea c?s?toriei.

Asemenea date, pe care le furnizeaz? studiul comparatist sunt de

natur? a aduce informa?ii pre?ioase оn leg?tur? cu reglement?rile din

sisteme de drept diferite, chiar dac? nu vor putea fi sesizate similitudini

sau juxtapuneri de reglement?ri оntre institu?ia din sistemul nostru legal

?i cele din sistemul susnumit.

O alt? regul? a metodei comparative oblig? s? se considere termenii supu?i

compara?iei оn conexiunile lor reale, оn contextul social, politic,

cultural din care au rezultat. De aici, necesitatea ca оn procesul de

comparare s? se plece de la cunoa?terea principiilor de drept ?i

regularit??iilor care comannd? sistemele de drept comparate.

Luarea оn discu?ie a principiilor – pe lвng? compararea institu?iei ?i

normelor – se impune pentru a m?ri poten?ialul ?tiin?ific al cercet?rii

comparate ?i pentru a preveni un eventual fragmentarism empiric.

Trebuie cercetat apoi sistemul izvoarelor dreptului, care ofer? imaginea

pozi?iei diferite a formelor de exprimare a dreptului (legi, cutume,

precedente judiciare) de la un sistem juridic la altul.

“Comparatismul care dovede?te s? stabileasc? acel comparandum, care

este norma aplicabil? оn mod real, va trebui s? ?in? seama de ierarhia

acestor izvoare, de raporturile reale de for?? juridic? dintre ele, de

modul оn care se completeaz? reciproc.”[10]

Оn sfвr?it, оn aprecierea termenului de comparat se ?ine seama nu numai de

sensul ini?ial al normei, ci ?i de evolu?ia acestuia оn timp, оn procesul

aplic?rii normei. Оn acest proces – ?i mai ales cвnd textul supravie?uie?te

unor perioade social istorice diferite, forma ini?ial? a regulii de

conduit? poate evolua оntr-atвt, оncвt sensul normei apare complet diferit.

Comparatismul va trebui оn acest caz s? apeleze la literatura de

Страницы: 1, 2, 3



2012 © Все права защищены
При использовании материалов активная ссылка на источник обязательна.