decât personal, nefiind susceptibile a fi încheiate prin reprezentant.
Astfel de acte sunt testamentul, c?s?toria, recunoa?terea filia?iei, etc.
Actele juridice încheiate printr-un reprezentare sunt actele juridice
ce se încheie de o alt? persoan? în calitate de reprezentant.
Importan?a acestei clasific?ri const? în aceea c? actele strict
personale constituind excep?ia, sunt guvernate de norme juridice ce cuprind
unele reguli speciale ce sunt de strict? interpretare ?i aplicare. De
asemenea, în timp ce valabilitatea actului juridic strict personal se
apreciaz? numai în raport de persoana sau persoanele ce le încheie, la
actele încheiate prin reprezentant se apreciaz? ?i prin persoana
reprezentantului.
10. Dup? reglementarea ?i denumirea lor legal?, actele juridice civile se
clasific? în acte numite (tipice) ?i acte nenumite (atipice)
Sunt acte juridice numite sau tipice acele care au o denumire
stabilit? de legisla?ia civil?, precum ?i o reglementare proprie. Marea
majoritate a actelor juridice civile sunt numite, cum ar fi, spre exemplu,
contractul de vânzare-cump?rare, mandatul, loca?ie, depozit, etc.
Prin acte juridice nenumite se în?eleg acele acte care nu sunt
nominalizate ?i nu au o reglementare proprie în legisla?ia civil?. Un
asemenea act juridic civil este contractul de vânzare cu clauz? de
între?inere.
Clasificarea actelor numite ?i nenumite prezint? importan?? juridic?
sub aspectul regulilor aplicabile celor dou? categorii de acte. Astfel,
actelor juridice civile nenumite li se aplic? regulile generale ce
reglementeaz? actele juridice sau ale celui cu care are mai mult?
asem?nare.[3]
11. Dup? modul lor de executare, actele juridice civile se împart în acte
cu executare imediat? ?i acte cu executare succesiv?.
Actele cu executare imediat? sunt acele acte a c?ror executare se
produce o singur? dat?, printr-o singur? presta?ie din partea debitorului.
Fac parte din aceast? categorie, darul manual, vânzarea-cump?rarea unui
bun, când pe loc se pl?te?te pre?ul ?i se pred? bunul.
Actele juridice cu executare succesiv? sunt acele acte a c?ror
executare se realizeaz? prin mai multe presta?ii succesive. Intr? în
aceast? categorie, contractul de rent? viager?, dona?ia cu sarcina
între?inerii, vânzarea-cump?rarea în rate etc.
Aceast? clasificare prezint? interes din punct de vedere juridic sub
aspectul sanc?iunilor ce se aplic? în caz de neexecutare. Astfel, în timp
ce contractele sinalagmatice cu executare imediat? li se aplic?
rezolu?iunea pentru neexecutarea culpabil? sau necorespunz?toare,
contractelor sinalagmatice cu executare succesiv? li se va aplica
rezilierea. De asemenea, în cazul actelor juridice cu executare succesiv?,
pentru fiecare presta?ie curge o prescrip?ie extinctiv? distinct?.
12. În func?ie de rolul voin?ei p?r?ilor în stabilirea con?inutului actului
juridic civil, distingem acte subiective ?i acte condi?ie.
Actele juridice subiective se caracterizeaz? prin aceea c? întreg
con?inutul lor este stabilit prin voin?a p?r?ilor care le-au încheiat.
Acestea sunt marea majoritate a actelor de drept civil.
Actele juridice condi?ie sunt acele acte al c?ror con?inut este
predeterminat de norme imperative, p?r?ile actelor juridice exprimându-?i
voin?a numai în privin?a na?terii lor. Exemplu de act juridic condi?ie este
c?s?toria.
Aceast? clasificare prezint? importan?? din punct de vedere al
aprecierii condi?iilor de validitate ale celor dou? acte. Astfel,
con?inutul actelor juridice condi?ie fiind reglementat în mod imperativ de
lege, valabilitatea lor se apreciaz? în limitele acestor norme juridice
imperative, în vreme ce aprecierea valabilit??ii actelor subiective al
c?ror con?inut este stabilit de p?r?i se face în limite mai largi.
Pe de alt? parte, în timp ce actele juridice condi?ie nu pot fi decât
cele stabilite ?i reglementate de lege, actele subiective nu se limiteaz?
numai la cele expres reglementate de lege.
Condi?iile de valabilitate ale actelor juridice civile.
Dup? reglement?rile de baz? pe care ni le ofer? doctrina juridic?,
condi?iile esen?iale pentru validitatea conven?iilor sunt:
o Capacitatea de a contracta;
o Consim??mântul valabil al p?r?ii care se oblig?;
o Un obiect determinat;
o O cauz? licit?.
În leg?tur? cu aceste prevederi se impun a fi f?cute unele preciz?ri.
Astfel, de?i textul se refer? la conven?ii, condi?iile enumerate sunt
necesare ?i valabile pentru toate actele juridice, indiferent c? acestea
sunt unilaterale sau bilaterale. Pe de alt? parte, de?i textul se refer? la
consim??mântul valabil al p?r?ii care se oblig?, totu?i toate p?r?ile
actului juridic, inclusiv creditorul, trebuie s? exprime un consim??mânt
valabil.
De asemenea actul juridic este valid nu numai când obiectul este
determinat, ci ?i atunci când acest obiect este doar determinabil, iar în
ceea ce prive?te cauza nu este suficient ca s? fie numai licit?, ci în plus
trebuie s? fie real? ?i corespunz?toare regulilor de moral?.[4]
În afara condi?iilor ar?tate mai sus, o condi?ie esen?ial? pentru
validitatea actelor juridice o constituie forma pentru actele formale sau
solemne.
Pe lâng? condi?iile esen?iale, actul juridic poate cuprinde ?i
condi?ii neesen?iale sau întâmpl?toare, a c?ror lips? nu poate influen?a
valabilitatea actelor juridice, cum ar fi, spre exemplu, modalit??ile
actului juridic (termenul ?i condi?ia).
No?iunea ?i clasificarea condi?iilor de validitate ale actului juridic
civil.
În literatura de specialitate, condi?iile esen?iale de validitate ale
actelor juridice au fost desemnate ?i prin termenul de elemente
esen?iale.[5] Nu credem c? ar fi vreo gre?eal? ca pentru desemnarea
termenului de condi?ii esen?iale de validitate ale actelor juridice ?i
expresia “cerin?ele esen?iale de validitate ale actului juridic”.
Prin condi?ii de validitate ale actului juridic trebuie s? de
în?eleag? toate cerin?ele sau elementele prev?zute de lege sau stabilite de
p?r?i pentru validitatea actului juridic civil.
Condi?iile de validitate ale actului juridic civil se clasific? dup?
mai multe criterii. Astfel, în func?ie de aspectele la care se refer?
deosebim condi?ii de fond ?i condi?ii de form?. Condi?iile de fond sunt
cele care privesc con?inutul actului juridic, iar cele de form? privesc
forma de exteriorizare a voin?ei, adic? forma pe care o îmbrac? acest
con?inut.
În func?ie de obligativitatea lor, condi?iile actului juridic civil se
împart în esen?iale ?i neesen?iale. Condi?iile esen?iale sunt acele
condi?ii care trebuie îndeplinite în mod obligatoriu, pentru îns??i
validitatea actului juridic. Dimpotriv? condi?iile neesen?iale pot fi sau
nu prezente în structura actului juridic civil, f?r? consecin?e asupra
valabilit??ii acestuia.
În sfâr?it, condi?iile actului juridic civil se mai pot clasifica, în
func?ie de sanc?iunea ce intervine în caz de nerespectare a lor, în
condi?iile de validitate a c?ror nerespectare se sanc?ioneaz? cu nulitatea
actului ?i condi?ii de eficacitate a c?ror nerespectare prive?te doar
eficacitatea actului, f?r? nici o înrâurire asupra valabilit??ii actului
juridic civil.
Capacitatea de a încheia actul juridic civil
No?iune ?i reglementare legal?.
Capacitatea de a încheia acte juridice civile este una din condi?iile
de fond, esen?ial? pentru validitatea actului juridic.
Prin capacitate de a încheia acte juridice civile se în?elege
aptitudinea subiectului de drept civil de a deveni titular de drepturi ?i
obliga?ii civile, prin încheierea de acte de drept civil.[6] Conceput? în
acest fel, capacitatea de a încheia acte juridice civile se înf??i?eaz? ca
o parte a capacit??ii de folosin?? a persoanei fizice ?i juridice, în
sensul posibil (aptitudinii) de a avea drepturi ?i obliga?ii civile, precum
?i ca o premis? a capacit??ii de exerci?iu, al?turi de discern?mânt, de a
dobândi drepturi subiective civile ?i obliga?ii prin încheierea de acte
juridice civile. Cu alte cuvinte, capacitatea de a încheia acte juridice
civile se întemeiaz? atât pe ideea de a dobândi prin încheierea de acte
juridice civile.
Sub aspectul reglement?rii legale în articol …. Enumerându-se
condi?iile esen?iale pentru validitatea unui act juridic, la pct 1 se
prevede expres capacitatea de a contracta. În afara acestui text de lege,
capacitatea de a încheia acte juridice civile mai este reglementat? de art
… , potrivit c?ruia “poate contracta orice persoan? ce nu este declarat?
incapabil? de lege” ?i art …., care enumer? persoanele incapabile de a
încheia contracte ?i anume minorii, interzi?ii, precum ?i to?i acei c?rora
legea le-a prohibit oarecare contracte.
Unele reglement?ri privind capacitatea de a încheia acte juridice
civile au ca obiect diferite categorii de acte juridice civile. Astfel,
potrivit dispozi?iilor art… , minorul de 16 ani poate dispune prin
testament de jum?tate din bunurile de care poate dispune potrivit legii
persoana major?, iar în art … se consacr? principiul potrivit c?ruia
“orice persoan? este capabil? de a face testament, dac? nu este oprit? de
lege”. De asemenea, în toat? materia contractelor de vânzare-cump?rare
potrivit art …. “Pot cump?ra ?i vinde to?i c?rora nu le este oprit prin
lege”
Principiul capacit??ii ?i excep?ia de la acest principiu
Regula în aceast? materie, consacrat? în doctrin? ?i stabilit? ?i de
practica judec?toreasc? este c? orice persoan? are capacitate de a încheia
acte juridice civile, incapacit??ile constituind excep?ii de la aceast?
regul?. În leg?tur? cu aceast? regul? în articolul 12 C. Civ. Se prevede
expres c? “nimeni nu poate fi îngr?dit în capacitate de folosin?? ?i nici
lipsit, în tot sau în parte, de capacitatea de exerci?iu, decât în cazurile
?i condi?iile stabilite de lege”.
În ceea ce prive?te persoanele juridice regula capacit??ii de a
încheia acte juridice este subordonarea principiului specialit??ii
capacitatea de folosin?? consacrat? prin art. 29 din C. Civ. Potrivit
c?ruia “persoana juridic? are capacitate juridic? de folosin?? potrivit
scopului activit??ii ei”
Capacitatea de folosin?? a persoanei juridice ia na?tere în momentul
aprob?rii statutului sau regulamentului ei, iar în cazurile când urmeaz? s?
func?ioneze pe baza regulamentului general privind organiza?iile de stat,
respectiv – din momentul public?rii de c?tre organul competent a hot?rârii
de înfiin?are a ei. Dac? statutul urmeaz? s? fie înregistrat, capacitatea
de folosin?? a persoanei juridice ia na?tere din momentul înregistr?rii.
Toate actele juridice care nu sunt încheiate în vederea realiz?rii
scopului persoanei juridice sunt sanc?ionate cu nulitatea.
Incapacitatea de a încheia acte juridice trebuie s? fie expres
prev?zut? de lege, iar textele de lege prin care sunt reglementate astfel
de excep?ii sunt de strict? interpretare ?i aplicare.
Fa?? de no?iunea ?i reglement?rile legale privitoare la capacitatea de
a încheia acte juridice civile, se poate concluziona c? aceast? capacitate
este o stare de drept în compara?ie cu discern?mântul care este o stare de
fapt care se apreciaz? de la persoan? la persoan?, în func?ie de
aptitudinea ?i puterea psihointelectual? a acesteia de a aprecia între bine
?i r?u, licit ?i ilicit, moral ?i imoral, etc.[7]
Consim??mântul
Corela?ia dintre consim??mânt ?i voin?a juridic?
Pentru ca un act juridic s? ia fiin?? ?i s? produc? efecte, este
absolut necesar? existen?a unei voin?e care s?-l creeze, deoarece actul
juridic este manifestarea de voin?? f?cut? cu inten?ia de a produce efecte
juridice, adic? de a crea, modifica, transmite sau stinge un raport
Privit? în realitatea ei psihologic?, voin?a este un fenomen complex
care cuprinde în con?inutul ei st?ri intelective (senza?ii, percep?ii,
gândire, memorie); st?ri afective (emo?ii ?i sentimente) ?i st?ri volitive
(reglarea conduitei, propunerea de scopuri deliber?ri, lu?ri de decizii)[8]
?i sub aspectul ei juridic voin?a este un fenomen complex, deoarece
structura ei este format? din dou? elemente: consim??mânt ?i cauz? a
(scop).
Corela?ia care exist? a?adar, între voin?? ?i consim??mânt este de
tipul întreg parte, voin?a alc?tuind întregul, iar consim??mântul o parte a
acestuia.
Formarea ?i principiile voin?ei juridice
Ceea ce îi determin? pe oameni s? încheie acte juridice este nevoia lor
de a-?i satisface cerin?ele de ordin material ?i spiritual ale vie?ii
cotidiene. Aceasta înseamn? c? orice act de voin?? urm?re?te realizarea
unui anumit scop. Sub influen?a nevoilor se formeaz? motivele ac?iunilor
omene?ti, motivele constituind, a?adar, elementul care-l îndeamn? pe om s?-
?i propun? anumite scopuri, iar scopul reprezint? ceea ce omul tinde s?
realizeze. Tocmai aceast? tr?s?tur? a ac?iunii omene?ti, de a urm?ri
con?tient realizarea unui anumit scop, ne îng?duie s? denumim ac?iunea sa
ca act de voin??.
Cânt?rind motivele care o îndeamn? s? ac?ioneze, persoana delibereaz?
pân? când intervine motivul determinant care antreneaz? hot?rârea de a o
încheia actul juridic proiectat.
În procesul psihologic de formare a consim??mântului distingem, prin
urmare, mai multe etape, ?i anume: reflectarea nevoilor în con?tiin??,
apari?ia sub - impulsul lor – a motivelor care îndeamn? la ac?iune;
deliberarea; interven?ia motivului determinant care este reprezentarea
intelectual? a scopului principal, urm?rit ?i, în fine hot?rârea de a
încheia actul juridic necesar pentru împlinirea scopului urm?rit, adic?
pentru împlinirea nevoilor care au constituit punctul de plecare al
procesului psihologic de formare a voin?ei juridice.
Din punct de vedere juridic intereseaz? numai interven?ia motivului
determinant ?i hot?rârea de a încheia actul juridic, care constituie cele
dou? elemente ale voin?ei juridice ?i anume:
a) consim??mântul, care înseamn? hot?rârea de a încheia actul juridic;
b) cauza prin care se în?elege scopul concret urm?rit prin încheierea
actului respectiv, scop a c?rui reprezentare intelectual? a
constituit motivul determinant ale încheierii actului juridic
Doctrina juridic? civil? consacr? dou? principii ce guverneaz? voin?a
juridic? ?i anume principiul libert??ii actelor juridice civile, cunoscut
?i sub numele de principiu autonom de voin?? ?i principiul voin?ei reale,
numit ?i principiul voin?ei interne.
De aici rezult? c? subiectele de drept civil sunt libere s? încheie orice
acte juridice, dar respectând legea ?i bunele moravuri. Cu respectarea
legii ?i a regulilor de moral?, subiectele de drept civil pot s? dea
actului juridic încheiat, con?inutul dorit de ele. Ele sunt, de asemenea,
libere s? modifice sau s? pun? cap?t actului juridic pe care l-au încheiat.
Pentru a produce efecte juridice, respectiv, pentru a crea, modifica,
transmite sau stinge raporturi juridice de drept civil, voin?a trebuie s?
fie exteriorizat? de forul interior al autorului ei. Cu alte cuvinte,
voin?a intern? trebuie manifestat? în exterior pentru a fi cunoscut? de
alte persoane. Voin?a juridic? cuprinde, a?adar, dou? elemente: voin?a
intern? (real?) ?i voin?a declarat? (exteriorizat?). Pentru a putea da
na?tere la efecte juridice între voin?a intern? ?i cea declarat? trebuie s?
existe o concordan?? deplin?. Exist? îns? cazuri în care nu exist?
concordan?? între voin?a ?i cea intern?, situa?ie în care se ridic?
problema c?reia dintre acesteia trebuie s? i se acorde prioritate.
Defini?ia ?i cerin?ele de validitate ale consim??mântului
Consim??mântul este condi?ia esen?ial?, de fond, prev?zut? de lege,
pentru validitatea actului juridic civil.
Prin consim??mânt se în?elege hot?rârea unei persoane de a se obliga
juridice?te ?i manifestarea în exterior a acestei hot?râri. Consim??mântul
este în aceast? accep?iune, un element fundamental ?i necesar al oric?rui
act juridic civil.
Într-un alt sens, mai apropiat de sensul etimologic al cuvântului prin
consim??mânt se desemneaz? acordul de voin?? al p?r?ilor, în actele
juridice bilaterale ?i multilaterale.[9]
Pentru a fi valabil consim??mântul trebuie s? îndeplineasc?, cumulativ,
urm?toarele cerin?e:
a) hot?rârea de a încheia actul juridic trebuie s? fie exteriorizat?. Atâta
timp cât consim??mântul nu a fost exteriorizat nu are nici o semnifica?ie
juridic?.
Formele declara?iei de voin?? pot fi alese liber de c?tre cei ce încheie
actul juridic cu excep?ia cazurilor prev?zute de lege, când manifestarea de
voin?? trebuie s? îmbrace o form? special?.
Modurile de exteriorizare a consim??mântului sunt variate. Vorbele ?i
înscrisurile sunt cele mai frecvente. Dar în afar? de declara?ia expres?,
f?cut? verbal, în scris sau chiar printr-un gest, spre exemplu chemarea
unui taxi, consim??mântul se mai poate manifesta ?i prin s?vâr?irea unei
Ñòðàíèöû: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8
