ac?iuni cum ar fi, spre exemplu, оnceperea execut?rii unui mandat din care

rezult? оn mod concludent acceptarea mandatului ori chiar prin adoptarea

unei anumite atitudini (sta?ionarea taxiurilor оn anumite locuri ce le sunt

rezervate).

Оn literatura de specialitate, ca ?i оn practica judiciar? s-a pus

problema valorii juridice a t?cerii. Оn principiu t?cerea prin ea оns??i nu

poate valora consim??mвntul.

Cu toate acestea, legea prevede unele cazuri оn care t?cerea valoreaz?

consim??mвntul. Astfel, dac? dup? expirarea termenului stipulat prin

contractul de loca?iune, locatarul r?mвne ?i este l?sat оn posesia bunului,

loca?iunea se consider? reоnnoit? care se nume?te tacit? reloca?iune.

T?cerea mai poate valora consim??mвntul atunci cвnd p?r?ile atribuie

t?cerii semnifica?ie juridic? de consim??mвnt sau o astfel de semnifica?ie

rezult? din obicei.

b) consim??mвntul trebuie s? provin? de la o persoan? care are

discern?mвnt. Actul juridic civil fiind un act de voin??, autorii

manifestarea de voin?? trebuie s? aib? puterea de a discerne ?i a aprecia

consecin?ele actului juridic pe care le оncheie.

Persoanele care au deplin? capacitate de exerci?iu, sunt prezumate c? au

discern?mвnt. Minorii pвn? la vвrsta de 15 ani aliena?ii mintali ?i debilii

mintali pu?i sub interdic?ie judec?toreasc? sunt prezuma?i c? au

discern?mвntul necesar s? оncheie acte juridice civile, fie datorit?

vвrstei lor fragede, fie datorit? st?rii lor de s?n?tate mintal?.

Оntre 15 ?i 18 ani minorii au capacitate de exerci?iu restrвns? ?i оn

aceast? perioad? discern?mвntul lor juridic este оn curs de formare. Ei au

discern?mвnt, оns? le lipse?te experien?a vie?ii juridice, motiv pentru

care actele lor juridice sunt оncuviin?ate оn prealabil de ocrotitorii lor

legali.

c) consim??mвntul trebuie s? fie exprimat cu inten?ia de a produce efecte

juridice, adic? de a angaja, pe autorul lui din punct de vedere juridic. De

aici consecin?a c? obliga?iile de ordin moral, cele de polite?e sau pur

amicale, precum ?i cele оncheiate sub o condi?ie pur postetativ?, a c?rei

realizare depinde exclusiv de voin?a celui ce se oblig?, nu sunt obliga?ii

juridice. Оn aceste cazuri, declara?ia de voin?? nu are valoare juridic?,

fiindc? lipse?te inten?ia de a se obliga juridice?te.

d) Consim??mвntul s? nu fie alterat prin vreun viciu de consim??mвnt.

Caracterul con?tient ?i liber al consim??mвntului poate fi alterat de

anumite оmprejur?ri denumite vicii de consim??mвnt. Оntr-adev?r, potrivit

dispozi?iilor art, c civ “consim??mвntul nu este valabil cвnd este dat prin

eroare, smuls prin violen?? sau surprins prin dol”. Viciile care altereaz?

caracterul con?tient ?i liber al consim??mвntului sunt: eroarea, dolul,

violen?a ?i leziunea.

Viciile de consim??mвnt

Eroarea. Eroarea este o fals? reprezentare a realit??ii la оncheierea

unui act juridic. Оn raport cu consecin?ele pe care le produce eroarea

poate distinge voin?a juridic?, poate vicia consim??mвntul sau poate s? nu

aib? nici o influen?? asupra voin?ei, fiind indiferent din punct de vedere

juridic. Rezult?, a?adar, c? оn func?ie de efectele la care d? na?tere,

eroarea este de trei feluri: eroarea obstacol, denumit? ?i distinctiv de

voin??, eroare-viciu de consim??mвnt ?i eroare indiferent?.

Eroarea obstacol este cea mai grav? form? de eroare, ea оmpiedicвnd

formarea actului juridic. Acest fel de eroare se оntвlne?te оn cazul оn

care ea cade asupra naturii actului juridic, adic? o parte crede c? оncheie

un act juridic de vвnzare-cump?rare, iar cealalt? parte c? оncheie un act

juridic de dona?ie, precum ?i оn cazul оn care eroarea cade asupra

identit??ii obiectului, respectiv, o parte crede c? obiectul actului

juridic este un apartament, iar cealalt? parte c? obiectul actului оl

constituie o garsonier?.

Eroarea obstacol оmpiedicвnd formarea actului juridic echivaleaz? cu

lipsa consim??mвntului ceea ce atrage dup? sine nulitatea actului juridic

civil оncheiat sub imperiul acestei erori.

Eroarea viciaz? consim??mвntul оn dou? cazuri ?i anume: cвnd eroarea cade

asupra calit??ilor substan?iale ale obiectului adic? asupra acelor calit??i

care au fost determinante la оncheierea actului juridic ?i f?r? de care –

dac? n-ar fi intervenit eroarea – actul nu s-ar fi оncheiat (de exemplu, se

crede c? se cump?r? un tablou original al unui pictor renumit ?i оn

realitate este o copie) ?i atunci cвnd eroarea cade asupra identit??ii sau

asupra calit??ilor speciale ale persoanei celui cu care s-a оncheiat

contractul, оn acele contracte оn care considera?ia persoanei

cocontractului ?i a calit??ilor sale speciale (aptitudini deosebite,

talent, reputa?ie etc.) sunt hot?rвtoare la оncheierea contractului (actul

cu titlu gratuit, mandat, depozit, angajarea de speciali?ti sau arti?ti).

Prin urmare, ceea ce viciaz? consim??mвntul ?i anularea actului juridic

este eroarea asupra motivului determinant, dac? acest motiv a fost o

calitate substan?ial? a obiectului sau identitatea ori оnsu?irile speciale

ale persoanei cocontractului.

Actele juridice civile оncheiate sub imperiul erorii sunt sanc?ionate cu

nulitate relativ?.

Оn toate celelalte cazuri, eroarea este considerat? ca indiferent?. Ea nu

viciaz? consim??mвntul ?i ca atare nu are nici o influen?? asupra

valabilit??ii actului juridic (de exemplu, eroarea asupra calit??ilor

nesubstan?iale) erori de calcul.

Оn func?ie de natura realit??ii fals reprezentate, eroare poate fi:

eroare de fapt, adic? o fals? reprezentare a realit??ii faptelor ?i eroarea

de drept care const? оn falsa reprezentare a existen?ei ori con?inutului

unei legi.

Problema admisibilit??ii erorii de drept ca viciu de consim??mвnt este

controversat. Unii autori invocвnd argumente rezultвnd din obliga?ia

cunoa?terii legii оntemeiaz? pe prezum?ia de cunoa?tere a legii consider?

c? eroarea de drept nu poate fi invocat? ca viciu de consim??mвnt.[10]

Consider?m al?turi de marea majoritate a autorilor, precum ?i de practica

judec?toreasc? c? eroarea de drept poate fi invocat ca viciu de

consim??mвnt. Eroarea de drept оn m?sura оn care produce acelea?i efecte ca

?i eroarea de fapt nu poate fi respins? ca viciu de consim??mвnt, deoarece

cel ce invoc? eroarea de drept nu caut? s? se sustrag? de la aplicarea

legii civile, ci se m?rgine?te s? arate c? a avut o fals? reprezentare a

realit??ii cu privire la aceasta, ceea ce are ca urmare anularea actului

juridic.

Pentru ca falsa reprezentare a realit??ii la оncheierea unui act juridic

civil s? fie viciu de consim??mвnt trebuiesc оndeplinite cumulativ

urm?toarele dou? condi?ii: elementul asupra c?ruia cade eroarea trebuie s?

fie hot?rвtor, determinant pentru оncheierea actului juridic, оn sensul c?

dac? ar fi fost cunoscut realitatea, actul nu se оncheia ?i faptul – la

contracte – c? cel?lalt contractant a cunoscut sau trebuie s? cunoasc?, оn

оmprejur?rile date, c? motivul determinant asupra c?ruia a purtat eroarea,

a fost determinant, hot?rвtor pentru оncheierea actului juridic.

Conform principiilor proba?iunii judiciare, dovada erorii trebuie s? fie

f?cut? de cel ce invoc? eroarea ca viciu de consim??mвnt. Fiind un fapt

juridic eroarea poate fi dovedit? prin orice mijloc de prob? admis de lege,

inclusiv prin martori ?i prezum?ii.

Dolul (viclenia). Dolul este inducerea оn eroare a unei persoane prin

folosirea de mijloace viclene оn scopul de a o determina s? оncheie un act

juridic. Dolul nu viciaz? consim??mвntul direct, ci prin mijlocirea erorii

pe care o provoac?. Ceea ce viciaz? consim??mвntul este, a?adar, eroarea

provocat? de dol. Victima dolului nu se оn?eal?, ci este оn?elat?, fiind

indus? оn eroare de o alt? persoan? prin mijloace viclene.

Dolul ca viciu de consim??mвnt presupune dou? elemente ?i anume, un

element subiectiv inten?ional, constвnd оn inten?ia de a induce o persoan?

оn eroare pentru a o determina s? оncheie un act juridic ?i un element

obiectiv, material care const? оn оntrebuin?area de mijloace viclene prin

care se оn?eleg acte combinate de ?iretenie, abilit??i sau ma?ina?iuni cu

caracter de оn?el?ciune, prin intermediul c?rora se realizeaz? inten?ia de

inducere оn eroare. Acest element al dolului poate consta nu numai dintr-o

ac?iune, ci dintr-o omisiune, dolul fiind cunoscut оn acest caz prin

denumirea de dol prin reticen?? ?i const? оn necomunicarea celeilalte p?r?i

a unor оmprejur?ri esen?iale pentru оncheierea actului.

Din aceste prevederi legale rezult? c? pentru a fi viciu de consim??mвnt,

dolul trebuie s? оndeplineasc? cumulativ, urm?toarele dou? condi?ii: оn

primul rвnd eroarea provocat? de dol s? fie determinant?, hot?rвtoare

pentru оncheierea actului juridic sau, a?a cum se exprim? un autor

“ma?ina?ia dolosiv? trebuie s?-?i produc? efectele оn a?a fel оncвt f?r?

existen?a ei actul nu s-ar fi оncheiat”[11] ?i оn al doilea rвnd dolul s?

emane de la cel?lalt cocontractant.

Caracterul determinant, hot?rвtor al dolului se apreciaz? ca ?i la

eroare, dup? criterii subiective de la caz la caz, оn func?ie de experien?a

de via??, preg?tirea ?i alte оmprejur?ri care оl privesc pe cel ce se

pretinde victima dolului.

Оn ceea ce prive?te cea de a doua condi?ie, care se refer? la mijloacele

viclene оntrebuin?ate de una din p?r?i, оn literatura de specialitate s-a

admis c? aceast? condi?ie este оndeplinit? ?i atunci cвnd provine de la un

ter?, dac? cealalt? parte are cuno?tin?? de aceast? оmprejurare, precum ?i

atunci cвnd mijloacele viclene provin de la reprezentantul celeilalte

p?r?i.

Cвnd eroarea provocat? de dol a fost elementul hot?rвtor care a

determinat consim??mвntul, dolul se nume?te principal ?i conduce la

nulitatea relativ? a actului.

Cвnd, dimpotriv?, eroarea provocat? de dol nu a fost elementul hot?rвtor

al consim??mвntului, dolul se nume?te incidental ?i poate conduce numai la

ob?inerea de desp?gubiri (de exemplu se poate cere o reducere de pre?, dac?

s-a cump?rat prea scump din cauza dolului).

Pentru a putea conduce la nulitatea actului, dolul trebuie dovedit, c?ci

dolul nu se presupune. Fiind un fapt juridic, dolul poate fi dovedit prin

orice mijloace de prob?.

De?i dolul nu este decвt o eroare provocat?, el prezint? totu?i o

utilitate proprie, c?ci – spre deosebire de eroare propriu-zis? – dolul

viciaz? consim??mвntul ?i atunci cвnd poart? asupra altor elemente decвt

calit??ile substan?iale ale obiectului sau identitatea ori оnsu?irile

speciale ale persoanei cocontractantului, оn acele contracte оn care

considera?ia persoanei este determinant?. Apoi, dolul este mult mai u?or de

dovedit decвt eroarea, c?ci pe cвnd la dol obiectul probei оl constituie

elementele de fapt (mijloacele viclene exteriorizate) u?or de dovedit,

dimpotriv?, la eroare obiectul probei este un element psihologic (falsa

reprezentare a realit??ii) mai greu de dovedit.

Violen?a. Violen?a este amenin?area unei persoane cu un r?u, оn a?a fel

оncвt оi insufl? acesteia o temere care o determin? s? оncheie un act

juridic pe care altfel nu l-ar fi оncheiat.

Violen?a sau constrвngerea poate fi de dou? feluri: fizic? ?i psihic?

(moral?). Violen?a fizic? exist? atunci cвnd amenin?area cu un r?u prive?te

integritatea fizic? a persoanei ori a bunurilor sale. Violen?a psihic?

(moral?) se refer? ?a amenin?area cu un r?u a cinstei, a onoarei, a

reputa?iei persoanei etc.

Sub aspectul structurii sale, violen?a presupune dou? elemente, ?i anume:

a) Amenin?area cu un r?u (element obiectiv) care poate fi de natur? fizic?

(omor, lovituri) de natur? patrimonial? (distrugerea unor bunuri, sistarea

unor pl??i etc.) sau de natur? moral? (amenin?area de atingere a onoarei,

amenin?area de p?r?sire etc.)

b) Insuflarea unei astfel de temeri (element subiectiv) care s? constrвng?

victima violen?ei s? оncheie actul juridic pe care altfel nu l-ar fi

оncheiat. Temerea provocat? de amenin?are se va aprecia оn func?ie de

criteriile subiective, vвrst?, sex, vigoare, experien?a vie?ii etc.

Ceea ce viciaz? consim??mвntul este mai degrab?, teama insuflat? de

violen??, decвt оns??i violen?a, care r?mвne faptul exterior ce provoac?

temerea. Starea psihologic? de team? оn care o persoan? se transpune sub

influen?a violen?ei d? na?tere motivului (evitarea r?ului) care o determin?

s? оncheie actul, motiv determinant care n-ar fi existat dac? voin?a sa ar

fi fost liber?.

Pentru ca violen?a s? vicieze consim??mвntul ?i s? poat? conduce la

anularea actului se cere ca amenin?area s? fie injust? (nelegitim?). Dac?

amenin?area se refer? la un r?u оn a c?rui producere nu se vede nimic

ilicit sau la o fapt? pe care cel care amenin?a era оndrept??it s? o

s?vвr?easc?, o asemenea amenin?are nu poate justifica atacarea actului

s?vвr?it sub imperiul amenin??rii cu nulitatea.

De asemenea, pentru a vicia consim??mвntul, violen?a nu trebuie s? fie

numai injust? ci, trebuie s? fie determinant?, hot?rвtoare pentru victima

violen?ei de a оncheia actul juridic. Aprecierea caracterului determinant

al temerii produse de violen??, se face dup? criterii subiective privind

victima violen?ei cum ar fi, vвrsta, gradul de cultur? la acesteia, locul

unde s-a exercitat violen?a.

Spre deosebire de dol, nu se cere ca violen?a s? provin? de la cel?lalt

cocontractant.

Оn literatura de specialitate se apreciaz? c? violen?a viciaz?

consim??mвntul nu numai cвnd, violen?a provine de la persoane, ci ?i atunci

cвnd temerea este insuflat? de оmprejur?rile exterioare, obiective ce

constituie starea de necesitate.[12]

Actele juridice оncheiate sub imperiul violen?ei vor fi sanc?ionate cu

nulitatea relativ?.

Leziunea. Prin leziune se оn?elege paguba material? pe care o sufer? una

din p?r?ile contractante din cauza dispropor?iei de valoare dintre cele

dou? presta?ii, existente, оn chiar momentul оncheierii contractului.

Elementele leziunii difer? оn func?ie de concep?ia ce a stat la baza

reglement?rii ei. Astfel, potrivit concep?iei subiective, leziunea implic?

structural dou? elemente ?i anume dispropor?ia de valoare оntre

contrapresta?ii ?i existen?a unei st?ri de nevoie оn care se afl? una din

p?r?ile contractante de care profit? cealalt? parte.

Оn concep?ia obiectiv? leziunea se rezum? la un singur element ?i anume

la paguba ce rezult? din dispropor?ia de valoare dintre cele dou?

presta?ii.

Pentru anularea actului juridic civil pentru leziune se cer оntrunite,

cumulativ, urm?toarele condi?ii: leziunea s? fie consecin?? direct? ?i

nemijlocit? a оncheierii actului juridic respectiv; leziunea s? existe оn

raport cu momentul оncheierii actului ?i dispropor?ia de valoare оntre

presta?ii s? fie v?dit?.

Pot fi anulate pentru leziune numai actele juridice civile ce

оndeplinesc, cumulativ, urm?toarele condi?ii: sunt acte juridice civile de

administrare, cu titlu oneros; sunt acte juridice comutative ?i sunt

оncheiate de minorii cu capacitate de exerci?iu restrвns? f?r?

оncuviin?area p?rin?ilor sau tutorelui, acte p?gubitoare pentru minor.

Cauza actului juridic civil

No?iunea cauzei actului juridic civil

Cauza este o condi?ie esen?ial? de validitate a actelor juridice civile.

Cauza constituie al?turi de consim??mвnt cel de al doilea element al

voin?ei juridice.

Prin cauz? se оn?elege scopul concret оn vederea c?ruia se оncheie un act

juridic. Privit din punct de vedere juridic, cauza precede efectele actului

juridic civil, ea fiind prefigurarea mental? a scopului urm?rit ce se

realizeaz? оnainte ?i оn vederea оncheierii actului juridic civil. Tocmai

оn vederea realiz?rii acestui scop p?r?ile оncheie actul juridic.

Cauza este un element specific fiec?rei manifest?ri de voin?? оn parte.

Aceasta оnseamn? c? la contracte care sunt rezultatul manifest?rii de

voin?? a dou? sau mai multe p?r?i, obliga?ia fiec?rei p?r?i are o cauz?

proprie, f?r? a exista o cauz? comun? a contractului. Ea exist? nu numai la

contracte, dar ?i la actele de voin?? unilateral?.

Elementele cauzei

Cauza cuprinde dou? elemente ?i anume: scopul imediat al consim??mвntului

care const? оn reprezentarea sau considerarea, оn contractul bilaterale

oneroase a contrapresta?iei celeilalte p?r?i, оn contractele reale,

remiterea bunului, iar оn actele juridice gratuite, inten?ia de

liberalitate. Acest prim element al cauzei este abstract, obiectiv ?i

invariabil acela?i, оn aceea?i categorie de acte juridice. Scopul imediat

al consim??mвntului constituie cel de al doilea element al cauzei, el

reprezentвnd mobilul principal ce a determinat оncheierea actului juridic.

Scopul imediat este elementul concret, subiectiv ?i variabil de la un act

juridic la altul. A?a, spre exemplu, оn contractele de vвnzare-cump?rare

scopul imediat este, pentru to?i cump?r?torii dobвndirea dreptului de

proprietate asupra bunului cump?rat, f?r? nici o deosebire de la un

contract la altul, iar scopul imediat difer? de la contract la contract, оn

func?ie de destina?ia concret? оn vederea c?reia, lucrul a fost cump?rat.

Aceast? concep?ie care include printre elemente cauza ?i scopul imediat,

elementul concret, subiectiv ?i variabil.

Condi?iile de validitate ale cauzei

Страницы: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8